Visul de mărire al piticului

Indiferent ce gândesc unii, indiferent care este părerea lor, trebuie să se înţeleagă foatre clar că funcţia reală a activităţii în domeniul mass-media este informarea cât se poate de corectă despre evenimentele care au loc la trei nivele: local, naţional şi internaţional. Presa scrisă inclusiv celelalte două forme de manifestare, cea audio şi video, are atât rolul cât şi obligaţia să informeze cât de mult se poate despre toate evenimentele. Din păcate, asistăm în prezent la proliferarea unui fenomen periculos în interiorul domeniului massmedia: funcţia de informare corectă este din ce în ce mai mult înlocuită cu cea de dezinformare subiectivă, am putea spune chiar voită, de multe ori la comandă.
Dar cum prea multă teorie devine la fel de nocivă ca şi fumatul, considerăm să abordăm ultimele aspecte referitoare la cel mai important eveniment social şi politic care a avut loc acum trei ani în lumea arabă. Desigur unii vor zice: iar, arabii! Lumea arabă este destul de importantă în ansamblul politicii mondiale deoarece este singura care poate cu adevăra modifica cursul istoriei prin practicarea şantajului, arma redutabilă fiind petrolul şi gazele naturale. Din acest punct de vedere, arabii nu au nevoie să fie prea inteligenţi deoarece este suficient să închidă robinetul pentru a sista livrarea de petrol sau gaze naturale. Cu acest simplu gest ei pot determina Occidentul şi chiar pe americani să le cânte în strună.
Ambiţia
Deci dintre toate statele arabe cel care dă dovada unor ambiţii extraordinari de mari de influenţare a politicii lumii arabe este, după cum ştiţi deja, micuţul stat Qatar. Vă reamintim că în momentul în care a izbucnit şirul de mişcări sociale violente în lumea arabă, în zona de nord a Africii, şeicul Hamad al Qatar-ului şi-a frecat mâinile de bucurie. în sfârşit se ivise ocazia pentru şeic să mai reducă din puterea de influenţă a Arabiei Saudite. Spre deosebire de saudiţi care beneficiau pe ascuns de sprijinul american, şeicul din Qatar s-a gândit iar evoluţia evenimentelor a dovedit că nu a greşit deloc, să folosească o armă mai redutabilă deât petrolul şi gazele naturale: „Fraţii musulmani”. în toate ţările arabe unde au devenit foarte acţivi Fraţii musulmani, şeicul Hamad i-a sprijinit cu bani dar, pentru prima dată în lumea arabă, şi cu informarea prin intermediul televiziunii.
Tehnica manipulării
Al-Jazira a apărut şi a fost sprijinită în activitatea sa de către şeicul din Qatar care a pompat în acest post de televiziune gazodolari cu nemiluita. în felul său acest post de televiziune este unic în lumea arabă deoarece, pentru prima dată, angajaţii respectivului post de televiziune s-au deplasat în celelalte state arbe transmiţând în direct toate evenimentele care au dus la prăbuşirea unor dictatori.
Intervenţia Al-Jazira a pus foarte repede în umbră, putem spune că a eliminat mediatorii care erau până la Al-Jazira foarte importanţi în rezolvarea conflictelor în lumea arabă.
Echipele Al-Jazira au demonstrat cât de eficientă poate fi o televiziune. Finanţaţi cu mai mult decât strictul necesar, reporterii Al-Jazira au debarcat în Libia transmiţând în direct evenimentele sângeroase din Benghazi. Reafirmăm că, tot pentru prima dată, un post de televiziune a reuşit să influenţeze opinia publică arabă şi să tempereze avântul diplomatic al Occidentului şi al Statelor Unite care încercau să-l salveze pe Kadhafi. Au urmat evenimentele din Egipt, care, de asemenea, au fost transmise în direct.
Oamenii Al-Jazira au introdus un stil spectaculos de informare nemaiîntâlnit până la ei în lumea arabă: un amestec profesionist de informare şi de agitare a opiniei publice. Mai mult chiar, Al-Jazira a mers până acolo încât beneficiind de gazodolarii şeicului din Qatar au adus în 24 de ore în platourile proprii de transmisie un şeic libian care a spus, auzit de toată lumea arabă: „îi sărut fruntea fiecărui revoluţionar arab care îşi varsă sângele pentru dărâmarea dictaturii şi eliberarea popoarelor arabe”. A fost suficientă această declaraţie ca aproape toată lumea arabă să ia foc. Desigur, Al-Jazira a demonstrat ce înseamnă perfecţiunea în manevrarea opiniei pulbice. Profitând de această declaraţie, speculând faptul că respectivul şeic libian fusese transformat în purtătorul de cuvânt al opiniei oamenilor simplii din Libia, Qatarul a trimis cinci avioane Mirage 2000 care au intrat în acţiune împreună cu avioanele Rafale ale francezilor. Această flotă aeriană combinată franco-qatariană a susţinut eficient asalturile revoluţionarilor libieni în Bab Al-Azizia, permiţân capturarea lui Kadhafi la sfârşitul lui august 2011.
Jocuri de culise
Când jocurile libiene sau încheiat, Qatarul s-a orientat către Siria. Ca să nu-şi urce, totuşi, pe majoritatea în consecinţă pentru a pune şi el umărul la prăbuşirea guvernului Assad, şeicul qatarian a trimis în Siria echipe Al-Jazira care, cu riscul vieţii, filmau în direct evenimentele sângeroase din Damasc. Mai mult chiar, Al-Jazira începe o serie de emisiuni sub titulatura „Şaria şi viaţa”. în cadrul acestui ciclu de emisiuni, şeicul Qaradawi a început să critice violent familia Assad şi pe aliaţii săi, Iranul şi aripa libaneză a Hezbollahului.
Speranţe
Dar oricât de mari au fost speranţele şeicului din Qatar că va reuşi să aibă un cuvânt greu de spus în influenţarea lumii arabe folosind eficient cele trei arme: gazodolarii, Fraţii musulmani şi Al-Jazira, până la urmă i s-a pus pumnul în gură. Cei care i-au tăiat rapid macaroana au fost ruşii şi chinezii care s-au folosit de dreptul lor de veto pentru a interzice intervenţia străină în timpul, desfăşurării evenimentelor sângeroase din Siria. acord de reconciliere între Hamas şi Fatah. Mai mult, lovitura de graţie va fi dată de qatarieni prin influenţarea lui Khaled Mechaal, şeful fraţilor islamişti din Palestina care a rupt orice relaţie şi legătură de prietenie cu Bachar Al-Assad, preşedintele Siriei şi fostul binefăcător al mişcării islamiste pentru eliber-atea Palestinei de ocupaţia evreiască. O altă satisfacţie pentru monarhia qatariană: în iunie 2012, beneficiind de banii şeicu-lui din Qatar, Fraţii musulmani egipteni reuşesc să pună mâna pe putere. 14 ziele după ce Mohamed Morsi, şeful Fraţilor musulmani egipteni, devine preşedintele Egiptului, secretarul de stat american Hillary Clinton se întâlneşte cu Morsi, oficial, iar în secret cu monahul din Qatar căruia în felul acesta i se recunoaşte dreptul de a trage sforile, în lumea arabă la concurenţă cu Arabia Saudită care, văzând ascensiunea acestuia, nu i-a rămas altceva decât să facă spume de furie şi nimic mai mult.