Purificarea etnica

Continentul african, partea nelocuită de arabi, se confruntă cu mişcări mai mult sau mai puţin violente de purificare etnică. Problemele, în realitate, au fost create de europeni care, din secolul al XlX-lea, când au început să cucerească Africa, în urma unor tratate diplomatice şi-au împărţit continetul fără să ţină cont de interesele tribale. Anglia, Franţa, Portugalia, Spania şi Belgia şi-au împărţit continentul african în raport de interesele lor economice. Desigur, porţiunea de teritoriu african transformată în colonie a depins ca suprafaţă de puterea militară a fiecărui stat european intrat în cursa pentru ocuparea Africii. Actualele conflicte din Africa sunt provocate tocmai de această împărţire artificială care nu a ţinut, în trasarea graniţelor, cont de empatiile şi afinităţile tribale. Trebuie să mai menţionăm că în această cursă de cucerire a Africii a intrat şi Vaticanul, pe care, în primul rând, l-a interesat cucerirea sufletelor. Dintre toţi cotropitorii Africii, cei mai inteligenţi au fost, la concurenţă, prin prisma religiei, musulmanii şi creştinii de rit catolic, deoarece, în urma unui calcul simplu, dacă stăpâneşti şi dirijezi mintea oamenilor, practic cucereşti un teritoriu fără să fii nevoit să recurgi la forţa armelor.
Povestea cu Republica Cen-trafricană este destul de simpă. Dincolo de dorinţa de a stăpâni şi controla valorificarea economică a bogăţiilor naturale, acest stat african este şi locul în care, în realitate, se confruntă două mari religii: cea musulmană şi cea catolică. Izbucnit anul trecut, conflictul a luat o asemenea amploare sângeroasă, încât a fost nevoie de intervenţia forţei militare externe. Este adevărat că au intervenit şi armatele statelor africane vecine: Congo şi Sierra Leone. Cu toate acestea, nu s-a putut opri escaladarea conflictului de natură religioasă. Cinstit vorbind, în Republica Centrafricană s-a constituit în timp o grupare care nu i-a mai reunit pe membrii săi după criteriul etnic, ci după cel religios. Este vorba de gruparea Seleka. Sprijinită financiar şi cu arme de către musulmanii din Peninsula Arabă, Seleka a fost la un pas de a cuceri definitiv puterea. Deşi nu există oficial nicio dovadă, doar supoziţii, se pare că Vaticanul nu a stat impasibil. Pe de altă parte, cel mai puternic stat catolic din Europa nu este Spania, ci Franţa. A mai existat un motiv pentru a determina intervenţia militară franceză: statul african a fost până la al doilea Război Mondial colonie franceză. Anul acesta, trupele franceze au reuşit să oprească conflictul şi să determine gruparea Seleka să renunţe la pretenţiile de stăpânire şi controlare a puterii politice şi administrative de stat. A apărut şi reversul. Populaţia catolică din Republica Centrafricană, scăpând de teroarea grupării Seleka, a început să-i fugărească pe membrii acesteia, în numele credinţei. Seleka sunt musulmani, iar catolicii, prinzând curaj, ştiindu-se sprijiniţi de armata franceză, au început să treacă şi ei la represalii sângeroase împotriva membrilor grupării Seleka. Acum toată lumea este liniştită şi răsuflă uşurată, mai ales Parisul şi Vaticanul.