Criza ucraineana

Criza ucraineană a deteriorat relaţiile Kievului cu vecinul său, Rusia. Cel mai afectate au fost relaţiile economice şi comerciale. Rusia nu vede cu ochi buni tendinţa Ucrainei de a se asocia cu Uniunea Europeană. De fapt, Rusiei nu-i convine să aibă graniţă cu Uniunea Europeană, considerând Ucraina un fel de zonă tampon. Hryvnia, după izbucnirea crizei politice, a avut cel mai scăzut nivel la paritate cu dolarul. Pentru a cumpăra un dolar, ucrainenii plătesc 9 hryvnia. În realitate, cria economică ucraineană s-a declanşat la sfârşitul lui decembrie 2013, când a izbucnit şi criza politică. Banca Naţională ucraineană nu poate susţine moneda deoarece rezervele sale în devize sunt foarte scăzute. Din această cauză, ucrainenii nu mai fac economii în moneda naţională, ci în monede străine, de preferinţă lira sterlină, dolarul şi, într-o mai mică măsură, în euro. Economia ucraineană nu este slăbită doar de criza politică în sine. O consecinţă gravă a crizei politice interne ce a dus la prăbuşirea economiei naţionale este aşa-zisa fugă a capitalului ucrainean. Oamenii de afaceri ucraineni, pentru mai multă siguranţă, preferă să scoată din ţară toţi banii pe care îi deţin şi să-i depună în bănci din străinătate, cu precădere în paradisurile fiscale. În această situaţie, Banca Naţională ucraineană a luat măsuri de precauţie, instituind, încă din iulie 2012, o paritate oficială de 8,7 hryvnia pentru 1 dolar. În schimb, pentru 1 euro paritatea este de 11,75 hryvnia. Anul 2013 a fost cel mai distructiv pentru economia ucraineană, încheindu-se cu un salt de 3,7%, ceea ce în realitate înseamnă că economia ucraineană nu a cunoscut niciun fel de creştere. Această stagnare a lovit în mod violent în PIB-ul ucrainean, stimulând creşterea necontrolabilă a preţurilor. În plus, economia ucraineană nu a cunoscut niciun fel de înviorare a producţiei interne. Acest lucru s-a datorat în mare măsură şi crizei prin care trece industria siderurgică ucraineană. La toate acestea se adaugă şi degradarea relaţiilor economice şi comerciale cu Rusia, care este, în realitate, principalul partener comercial al Uniunii Europene.