Editorial „ADEVĂR” PÂNĂ LA CAPĂT

Sportul dâmboviţean este victima unor inşi lipsiţi de scrupule, care în încercările disperate de a-şi plăti unele poliţe, mai degrabă personale, nu se dau în lături de la atacuri derizorii. Să ajungi să îţi rozi unghiile de nervi când o echipă din judeţ câştigă pe teren străin e deja prea mult. Să spui că angajaţii unui club de fotbal sar să bată fotbalişti sau ziarişti, fără a avea vreo dovadă palpabilă şi fără a exista vreo victimă, e deja mitomanie.
Mă întreb ce se va întâmpla atunci când Chindia o să piardă meciuri, dacă după o victorie se insinuează că meritul principal l-a avut un jucător advers care a marcat în propria poartă. N-ar fi rău ca la următoarele jocuri târgoviştenii să piardă, nu de alta, dar dacă mai câştigă trei-patru meciuri, „prietenul” clubului să se îmbolnăvească de inimă rea.
Şi dacă la Şotânga a avut loc o banală îmbrânceală între jucători, să spunem că a fost măcel, masacru, chit că niciun jucător, oficial sau ziarist nu s-a ales nici măcar cu frizura deranjată.
Chiar dacă „ne respectăm cititorii”, „noi ziariştii” nu trebuie să lăsăm adevărul să strice o ştire senzaţională. Nu adevărul ne interesează, ci să creăm un balamuc general pentru „binele” sportului dâmbo-viţean.
P.S. Aud că un important personaj politic dâmboviţean l-ar fi „flituit” pe un ziarist „avid de dreptate” la ultima întâlnire a asociaţilor de la AFC Chindia Târgovişte. Plictisit de insistenţa jurnalistului, politicianul i-ar fi spus sec: „Go home!”. Se pare că mesajul respectiv l-ar fi deranjat pe cel trimis la plimbare, care a apelat la coarda sensibilă transmiţându-i importantului oficial că: „Daţi-mi câteva vorbe în exclusivitate că apoi vin ceilalţi, care vă critică şi vă atacă mereu”. Evident, ziaristul vertical se referea la colegii de breaslă pe care îi „respectă” din tot sufletul.