Jocul dublu al ziariştilor neprofesionişti

Presa scrisă sportivă înseamnă în primul rând o bună cunoaştere a fenomenului. Acest aspect, fundamental totuşi, nu poate fi edificator în conturarea personalităţii unui ziarist dacă nu este dublat şi de probitatea morală. De asemenea, oricine abordează domeniul trebuie să respecte cu sfinţenie una dintre regulile de bază ale meseriei: să verifice, înainte de a scrie, orice informaţie primită. Verificarea, conform deontologiei meseriei, se face abordându-se cel puţin trei surse de informare pentru a se constata dacă informaţia este sau nu adevărată. De asemenea, este foarte important să se ia în consideraţie şi faptul că informaţia, neverificată şi dată publicităţii, poate avea urmări de multe ori incalculabile, chiar penale. Este foarte trist că unii ziarişti , consideraţi până într-un anumit moment al evoluţiei lor, profesionişti, din motive care de multe ori rămân obscure, dau publicităţii informaţii neverificate, ceea ce este foarte grav mai ales în situaţia în care respectivele persoane s-au bucurat de foarte mare încredere. Este cu atât mai grav cu cât, până la urmă, sub aspect moral şi profesional, aceşti ziarişti au dovedit că sunt persoane ce nu sunt capabile să depăşească nivelul mizer al indivizilor porniţi numai şi numai să profite de pe urma persoanelor care se dovedeşte că efectiv fac ceva folositor pentru fenomenul sportiv. Este trist că astfel de ziarişti, după ce au profitat de bunăvoinţa diferitelor persoane, ajung până acolo, încât lăsă deoparte orice urmă de demnitate şi, indiferent de ora din zi sau din noapte, cer fără jenă, chiar şi mâncare, de parcă ar fi dat peste ei cea mai cumplită criză economică. Deci, astfel de ziarişti se vând pentru o nimica toată şi încep să vehiculeze public tot felul de informaţii care nu au niciun fel de suport real. Nu mai vorbim despre faptul că printr-un asemenea gest, aceşti ziarişti se descalifică total, pierzându-şi nu numai încrederea celor de pe urma cărora au profitat material, fie sub aspect pecuniar, fie sub aspect nutriţional, nu mai discutăm despre faptul că respectivii au fost uneori în situaţia în care prin consumul făcut au concurat şi cu cei mai înrăiţi consumatori de tării, deci nu mai vorbim absolut despre astfel de aspecte, dar constatăm cu tristeţe că asemenea indivizi mai au şi pretenţia că sunt formatori de opinie în lumea sportului, mai au chiar şi pretenţia că sunt aşa de buni analişti ai fenomenului încât pot anticipa ceea ce se va petrece în viitor, fără să se gândească că totuşi rămâne de bază, indiferent de domeniul sau de subiectul sportiv abordat, să respecte acea minimă regulă a deontologiei profesiei fără de care nu pot să pretindă să fie respectaţi de toţi cei implicaţi în fenomen, de la simplul spectator, de la anonimul sportiv până la antrenori şi investitori: să verifice orice informaţie apelând la mai multe surse.
Din păcate, se uită sistematic că informaţia neverificată poate avea urmări nebănuite, putând să provoace o serie de reacţii în lanţ pe care astfel de ziarişti degeaba le mai regretă, odată cu trecerea timpului, deoarece stigmatul neprofesionalismu-lui cu greu se mai şterge. Din păcate, treb-buie să o mai spunem încă o dată, lumea românească din massmedia este tot mai plină de indivizi care una spun şi alta gândesc, fiind profitori mărunţi ai momentelor de circumstanţă, nişte linguşitori jalnici care azi te perie şi mâine te muşcă pe la spate, uitând că au fost primiţi la masă şi omeniţi necondiţionat, din respect satisfăcându-li-se orice dorinţă. Lumea presei scrise şi elec-tonice este tot mai mult populată de ziarişti specializaţi în crearea de aparenţe, dar astfel de atitudini mai devreme sau mai târziu au asupra acestor indivizi efectul bumerangului. (F.N.)