Bunavestire a mântuirii noastre

Bunavestire sau Blagoveştenia, aşa cum mai este numită în popor, este una dintre Sărbătorile închinate Maicii Domnului, cea socotită în cultul ortodox „Preasfânta” sau „Preacurata”. Praznicul de pe 25 Martie este impus de preocuparea de a păstra realismul anului liturgic. Dat fiind că Naşterea Domnului e celebrată pe 25 Decembrie, se cuvine, prin urmare, ca zămislirea lui Hristos să fie prăznuită exact cu nouă luni înainte, aşadar pe 25 Martie, dată căreia, potrivit unei vechi tradiţii, îi corespunde începutul creaţiei lumii. Raţiunea lui Dumnezeu impunea ca a doua creaţie să corespundă simbolic celei dintâi, iar „începutul mântuirii noastre” să se înscrie ca recapitulare a timpului şi a istoriei. Potrivit imnografilor, praznicul Bunei-Vestiri este descoperirea „sfatului mai înaite de veci al lui Dumnezeu”, revelarea marii taine a Iconomiei dumnezeieşti. Fiul sau Cuvântul lui Dumnezeu, necircumscris prin fire şi împreună veşnic cu Tatăl, Se face prin milostivire circumscris şi supus timpului, spre îndumnezeirea firii umane asumate. Troparul praznicului rezumă episodul biblic şi bogat în conţinut dogmatic al Bunei-Vestiri prin cuvintele: „Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea Celui din veac. Fiul lui Dumnezeu Se face Fiul Fecioarei şi Gavriil binevesteşte”. Iar Sfinţii Părinţi de la Sinodul I Ecumenic (325), alcătuind primele articole din Crez, au precizat că Fiul „S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om”. Deci Fecioara Maria a dobândit puterea de a zămisli, prin acţiunea sau lucrarea Duhului Sfânt.
La Bunavestire, Logosul sau Cuvântul lui Dumnezeu născut din veşnicie se zămisleşte ca om. Fiul lui Dumnezeu ia trup omenesc, cu tot ce este specific firii umane, asemănându-se cu noi, în afară de păcat. Prin mijlocirea Fecioarei Maria, Fiul lui Dumnezeu devine Fiul Fecioarei, iar ea devine Născătoare de Dumnezeu, Maica Domnului şi, prin extensie, a noastră a tuturor. Cu toate aceastea ea rămâne pentru totdeauna Fecioară sau Pururea Fecioară, cum o numeşte Biserica.
Prin Întruparea lui Hristos, raiul a fost redeschis virtual pentru toţi oamenii, dar pentru a fi efectivă, acţiunea lui Dumnezeu trebuie să se împletească cu a omului într-o sinergie liberă şi mântuitoare. În această privinţă, Maica Domnului are un rol foarte important, privilegiat, de mijlocitoare între Dumnezeu şi om. Rugăciunea Maicii Domnului este un ajutor dumnezeiesc, care face ca pentru fiecare credincios mila lui Dumnezeu să depăşească încă odată dreptatea Sa. Invocarea Maicii Domnului în rugăciunile noastre e cu atât mai stăruitoare acum, în timpul Postului Mare, când punem şi mai mult accent pe restaurarea prin asceză şi pocăinţă a naturii umane alterată de patimi. De aceea praznicul Bunei-Vestiri, care niciodată nu poate fi deplasat din Postul Mare, debordează prin solemnitate şi prin rugăciunile fierbinţi adresate Maicii lui Dumnezeu, cea care, prin curăţenia maximă şi maternitatea divină, a dobândit îndrăzneală la Dumnezeu.
Pr. Rădulescu Constantin Seminarul Teologic Sf. loan Gură de Aur din Târgovişte