Deputatul PDL Elena Udrea, despre adevărata cauză a scandalului drapelului secuiesc: „Problema e una economică, dar din când în când vine factorul politic şi agită lucrurile”

După cum a fost adus la cunoştinţa opiniei publice săptămâna aceasta, joi, secretarul de stat în MAE ungar, Nemeth Zsolt, a declarat că guvernul de la Budapesta are obligaţia constituţională de a susţine eforturile legitime de autonomie ale organizaţiilor etnicilor maghiari din afara graniţelor Ungariei. Prin comparaţie, nemaiaducând în discuţie destinul etnic al bascilor al căror teritoriu este împărţit, o parte fiind în Spania, cealată parte, în Franţa, nimeni din UE nemaiagitându-se în ceea ce priveşte finalitatea autonomiei lor teritoriale, am putea aduce în actualitate soarta comunităţilor italiane, irlandeze, cubaneze şi mexicane de pe teritoriul Statelor Unite. Deşi sunt puternice sub aspect demografic, economic şi chiar sub aspectul rolului politic pe care-l joacă în timpul campaniilor electorale nord-americane, nici guvernul de la Roma, nici cele de la Dublin, Havana sau Ciudad de Mexico nu au declarat public că ar avea vreo obligaţie constituţională de a susţine, ca să nu mai vorbim de încurajare a eforturilor chipurile legitime de autonomie. Sub acest aspect, niciodată Washingtonul nu va sta la discuţii pe acest subiect cu etnicii italieni, irlandezi, cubanezi sau mexicani, niciodată nu va negocia politic integritatea teritorială. Se poate obiecta că respectivii sunt urmaşii emigranţilor proveniţi din Europa sau America Latină. Nu este chiar aşa. Lucrurile trebuie privite nuanţat. Să nu uităm că pe la 1540 Hernando de Soto a întreprins o expediţie pe teritoriilor care constituie azi sUa. În acelaşi an, Francisco Vâsquez de Coronado, împreună cu 2.000 spanioli şi mexicani, a traversat teritoriul care este azi Arizona ajungând pâna în centrul Kansasului de astazi. Dar actualul teritoriu al Statelor Unite s-a format fie prin cumpărare de teritorii, fie prin cuceriri. Astfel, în 1803, preşedintele Thomas Jefferson cumpăra vastul teritoriu dintre râul Mississippi şi Munţii Stâncoşi, aşa-numita achiziţie a Louisianei, de la Franţa, dublând teritoriul SUA. în 1819, Florida este cumpărată de la spanioli. în 1836, Texasul îşi declară independenţa faţa de Mexic. Mexicul trimite imediat trupe în scopul de a-şi restabili autoritatea. După o serie de înfrângeri (masacrarea coloniştilor americani de către trupele mexicane în Bătălia de la Alamo, în San Antonio, în martie 1836), texanii, etnic vorbind de origine anglo-saxonă, înfrâng în final armata mexicană la San Jacinto. Preşedintelui James Knox Polk va declara că destinul manifest al cetăţenilor SUA este să locuiască pe întregul continent, proclamând Texasul ca stat, în Congresul din martie 1845, provocând, astfel, conştient razboiul cu Mexicul, care începe în 1846, încheindu-se cu victoria SUA, în februarie 1848, când Mexicul este obligat să încheie pace cu SUA, care anexează astfel California şi New Mexico. în plus, la 1 august 1867 Statele Unite cumpără Alaska de la Rusia ţaristă. De asemenea, guvernul american semnează Tratatul Oregonului cu Marea Britanie, asigurân-du-şi teritoriul dintre Munţii Stâncoşi şi Oceanul Pacific. Astfel, indiferent de originea etnică a populaţiilor, cucerite sau masacrate, ne referim la amerindieni, graniţa continentală a Statelor Unite a fost stabilită de la Rio Grande del Norte, în sud, până la paralela 49, în nord. Dar, nici Madridul nu mai revendică acum, dintr-o nostalgie să zicem politică, Florida, nici guvernul mexican nu se mai gândeşte acum să torpileze unitatea teritorială a Statelor Unite, prin acţiuni de revendicare a Texasului, Californiei, New Mexicului, dintr-un sentiment de ranchiună istorică pe care-l trăiesc intens, de exemplu, politicienii de la Budapesta, după Tratul de la Trianon semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial şi Ungaria, stat învins în Primul Război Mondial, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar. Reamintim că frontiera româno-ungara este descrisă în secţiunea a doua a Tratatului, la articolul 27. în ceea ce priveşte dispoziţiile Tratatului referitoare la minorităţile din Ungaria, inclusiv cea română, acestea au fost aplicate parţial, astfel încât procesul de asimilare a acestora a continuat, Ungaria fiind, în prezent, unul dintre statele cele mai omogene etnic din Europa.
Butoaiele cu pulbere
Dar, revenind la actualitatea etnico-politică din Europa, trebuie să remarcăm că state precum Spania, Franţa sau Anglia nu-şi fac probleme. în Anglia, de exemplu, nici acum scoţienii sau galezii nu se simt asimilaţi etnic Marii Britanii, dar nu au intenţii separatiste sau de autonomie. Mai specială este poate situaţia etnicilor din estul Europei. Problema trebuie privită şi sub aspectul mentalităţii, dar şi sub rolul pe care îl poate juca inconştientul colectiv la nivel de moştenire istorică. Ungurii au păstrat în subconştientul colectiv orgoliul de a fi fost parte cu drepturi egale dintr-un imperiu. Chiar dacă actuala conjunctură politică a Uniunii Europene nu mai agrează revendicări de teritorii, o parte din maghiari tot mai visează nedeclarat oficial la Ungaria Mare de dinainte de Trianon, aşa cum unii români continuă să viseze la România Mare de dinante de cel de-al Doilea Război Mondial. Dar spre deosebire de maghiari, românii au în subconştientul colectiv orgoliul de a fi supravieţuitori, moştenit, poate, de după terminarea războaielor daco-romane şi accentuat mai ales după invazia Europei de Est de către trupele de soldaţi sovietici de sub conducere lui Stalin. E posibil, dar, ceea ce nu este admisibilă este starea de laşitate diplomatică, este atitudinea păguboasă uneori politic, orientată după zicala „câinii latră, ursul merge”, netrebuind să uităm că mai sunt şi câni care în afară de lătrat, mai şi muşcă. Iar implicarea diasporei maghiare din Occident a afectat uneori imaginea externă a României. Exemplele de natură istorică cu referire la cum se naşte un stat, reuşind, în timp, să-şi păstreze integral teritoriul sunt de natură să dovedească un aspect: integritatea teritorială nu se discută, nu se negociază.
Valuri
Dar, referitor la reacţiile politicienilor români în urma aşa-zisului scandal al drapelelor, vă prezentăm câteva declaraţii. Traian Băsescu, preşedintele României a spus în data de 7 februarie: „La nivelul acesta, punctele de vedere se exprimă de către Ministerul de Externe, la nivel de secretar de stat. Când va avea o reacţie preşedintele Republicii Ungare, voi avea şi eu o reacţie, dacă nu va fi o reacţie potrivită. Dar nu puteţi face dintr-un preşedinte un politician care răspunde unui ambasador. Sunt alte instituţii care gestionează viaţa de zi cu zi a ambasadorilor în România”. Tot joi, dar seara, Crin Antonescu a declarat: „Nu sunt de acord cu aceasta poziţie a lui Traian Băsescu. (…) Eschiva d-lui Băsescu nu stă în picioare. (… ) Nu suntem la un soi de tango al declaraţiilor. Domnia sa trebuia să vorbească înainte de toate pentru români, cu secui cu tot. Când escaladează o asemenea tensiune publică ar fi trebuit să vorbească. (… ) Sunt două lucruri de care orice preşedinte al României trebuie să ţină cont: unu, că este primul responsabil şi reprezentant al statului român, al doilea, că este preşedintele tuturor românilor, în sensul de cetăţeni români, deci este şi preşedintele secuilor, celor din minoritatea maghiară. Este un lucru, în situaţii tensionate, care poate să scape, dar nu este bine să scape celui care este sau va fi preşedintele României. (… ) Este foarte important în asemenea situaţii ca responsabil politic, ca oficial politic cum este preşedintele să nu-ţi pierzi calmul, să-ţi găseşti omul potrivit şi să acţionezi atât cât şi atunci când trebuie. România nu are niciun interes ca stat să dezvolte o tensiune, ba mai rău, un conflict pe teritoriul ei. România este obligată în permanenţă să facă respectată legalitatea, Constituţia şi legile ţării. Este o chestiune de comunicare, de fermitate neagresivă”. Deputatul PDL, Elena Udrea, a spus, vineri: „Ce se întâmplă în ultimele două zile cu acest «scandal al steagului» e periculos pentru că abordările acestea pasionale riscă să ducă situaţia la un moment la care va fi greu să o mai gestionam diplomatic. (… ) Acest conflict diplomatic trebuie închis cât mai rapid. La nivelul la care s-a ajuns, şi anume poziţia ministrului de Externe ungar, ar trebui să avem o reacţie a MAE român. Ieri (n. red.: joi) i-a raspuns secretarului de stat primul ministru. Asta cred că a fost o greşeală pentru că a ridicat foarte sus nivelul acestui conflict. În mod normal, se putea purta un dialog la nivel de secretari de stat. Azi, deja avem etapa în care vorbeşte ministrul de Externe al Ungariei. România este o ţară europeană, suverană. Politica de arborare a drapelului în interiorul României este exclusivă a statului român. România nu primeşte sfaturi şi nici nu ia lecţii de la Ungaria. Răspunsul nostru trebuie să fie calm şi ferm. Nu ajută la nimic să dăm conotaţii politice acestei dispute. Disputa trebuie să fie potolită de la nivelul Guvernului României, la nivel de ministru de Externe. Nimeni (n. red.: referire la Traian Băsescu) nu a încurajat vreodată poziţiile exprimate de lideri ai maghiarilor în sensul unei autonomii teritoriale. Poziţia preşedintelui Băsescu a fost fermă în interiorul şi în exteriorul ţării. Ştiţi ce ar trebui să nu scăpăm din vedere? Ca noi trăim în foarte bună prietenie cu maghiarii din Harghita şi Covasna. Problema acolo e una economică: din când în când vine factorul politic şi agită lucrurile”.
P.S.: Preşedintele Traian Băsescu şi premierul ungar Viktor Orban au avut un scurt dialog, joi seara, la Bruxelles, în sala de lucrări a Consiliului European, înainte de începerea evenimentului, momentul fiind surprins în două fotografii oficiale publicate pe site-ul instituţiei europene. În ambele fotografii, preşedintele Băsescu apare râzând. întâlnirea dintre cei doi vine în contextul unor tensiuni româno-maghiare, apărute după ce secretarul de stat în MAE ungar, Nemeth Zsolt, a declarat că maghiarii din Transilvania sunt supuşi unei agresiuni simbolice şi, prin urmare, maghiarii din Ungaria trebuie să răspundă, arborând steagul Ţinutului Secuiesc. Reamintim că, la finalul săptămânii trecute, la ceremonia de învestire a noului prefect de Covasna, steagul Ţinutului Secuiesc a fost scos din sala de protocol unde s-a desfăşurat evenimentul. În replică, premierul Victor Ponta a cerut ministrului de Externe să adopte o atitudine fermă şi să transmită că România nu acceptă de la nimeni din străinătate „obrăznicii” şi lecţii privind funcţionarea autorităţilor locale şi nici sfaturi privind arborarea steagurilor. Ambasadorul Ungariei la Bucureşti, Oszkar Fuzes, declarase, miercuri, că asumă integral afirmaţiile secretarului de stat în MAE ungar Nemeth Zsolt privind steagul secuiesc.