Adevăratul Parlament al românilor de pretutindeni: Biserica Ortodoxă Română

Cursa pentru ocuparea fotoliului de preşedinte al României le pune unora mintea aşa de bine în funcţiune încât reuşesc să găsească tot felul de subterfugii financiare pentru a câştiga tot mai multe voturi. De fapt, reacţia este în lanţ. Românul simplu a fost întotdeauna o persoană foarte credincioasă care şi-a amintit de Dumnezeu, mai ales în momentele de cumpănă ale vieţii sale. Disperarea l-a determinat pe românul de rând să apeleze la ajutorul pe care speră să i-l acorde, de fiecare dată, Divinitatea. Această frică de ziua de mâine, nesiguranţa provocată de un sistem social imperfect care nu este capabil să asigure protecţia economică a individului, a determinat unul dintre importantele segmente ale vieţii sociale să exploateze din plin acestă nedorită realitate. Actualmente, Biserica este unul dintre factorii sociali care se completează foarte bine cu cel politic. Factorul politic românesc este foarte conştient că nu este suficient de capabil să convingă în totalitate electoratul. Motiv pentru care, cel puţin o dată la patru ani, apelează la Biserica română să-i convingă pe credincioşi să voteze într-o anumită direcţie caracteristică unei coloraturi politice. Chiar dacă supără, trebuie să acceptăm realitatea că cei mai mulţi români, din punct de vedere al culturii politice, sunt naivi. De fapt, pentru cei mai mulţi români politica este sinonimă cu rezolvarea unor probleme de strictă necesitate: obţinerea unei locuinţe, dreptul de a beneficia de hrană, speranţa într-un salariu mai bun. Stricta necesitate cotidiană, factorul politic de după 1990, indiferent de coloratură, nu a fost capabil s-o rezolve. Dar, factorul politic, dincolo de inteligenţa care, trebuie să recunoaştem, este cu mult deasupra mediei, este destul de abil pentru a specula slăbiciunile de caracter şi deficienţele de gândire ale românului de rând. Incă, acum în secolul al XXI-lea, românul simplu are structuri mentale identice cu ale strămoşilor săi din Evul Mediu. Săraci, amărâţi, jerpeliţi, inculţi, bolnavi, fără perspectiva unui viitor material mulţumitor, şi acum românii cred în ceea ce le spune preotul. Şi acum, românii sunt ca o turmă. Foarte puţini sunt capabili să gândească independent în perspectiva unui viitor probalil. În prezent, în marea majoritate a situaţiilor, românii nu au gândire individuală, ci gândire colectivă. Şi acum românii sunt cu adevărat o turmă pe care o păstoreşte cu foarte mare uşirinţă preoţimea. Realizând cât de puternic este impactul pe care îl are Biserica asupra unei mulţimi a cărei gândire nu depăşeşte un anumit nivel, ne referim la gândirea care-ţi permite să supravieţuieşti de pe o zi pe alta, premierul Victor Ponta, la două zile de la lansarea sa oficială în cursa pentru prezidenţiale, a aspeculat magistral relaţia dintre Biserica Ortodoxă şi poporul român, ros de boli fizice, mentale şi caracte-riologice. Fără să facă public, în stil tipic românesc, premierul Victor Ponta a adoptat o Ordonanţă de urgenţă prin care 19.000 de cântăreţi bisericeşti apar pe ştatele de plată ale Consiliilor Judeţene în condiţiile în care România politicului se tot plânge, din 2008 încoace, că nu sunt bani suficienţă. Ordonanţa a fost adoptată fără să fie pusă în dezbatere publică, fără să fie anunţată de către guvern nici înainte, nici după şedinţa în care a fost aprobată. Reamintim că în anii 2011 şi 2012 Curtea de Conturi a semnalat , în rapoartele întocmite, că remunerarea cântăreţilor bisericeşti, de către autorităţile locale, este ilegală. Şi de data aceasta, inter-sul a precumpănit, iar factorul politic a dovedit, cum de altfel a dovedit permanent după 1992, că este mai presus decât legea. Din păcate, factorul politic care îşi vede foarte bine interesul, folosind orice mijloc pentru a-l atinge, pune Biserica ortodoxă într-o lumină nefavorabilă. Din fericire, românul de rând are câteva calităţi fundamentale remarcabile: respectă aşa de mult instituţia bsericii, încât nu face caz, considerând că tot ceea ce este în favoarea Bisericii, este un lucru sfânt. De asemenea, calitatea care i-a permis românului să supravieţuiască este cea a credulităţii necondiţionate, iar când aceasta nu i-a mai permis să trăiască, încă din secolului al XIX-lea, românul a preferat să emigreze spre zone care i-au permis să răsufle liniştit, din păcate, cu un preţ foarte mare, acela de renunţare la identitatea de limbă şi de cultură. Cât de grave sunt consecinţele pe care această ordonanţă le poate provoca în plan economic şi financiar, nu le discutăm. Este o cheltuială în plus. Dar rământ totuşi consecinţele în plan moral deoarece, reamintim, factorul politic se văicăreşte că nu are bani suficienţi pentru o serie de activităţi de interes public. Factorul politic, în realitate, este de natură parazitară: nu este capabilă să producă bani, este capabil doar să cheltuiască bani şi de multe ori îi cheltuieşte doar în propriul său interes, nu în interesul oamenilor de rând. Este adevărat că trebuie să trăiască şi cântăreţii bisericeşti. Şi ei sunt oameni şi sunt foarte necesari deoarece fundalul muzical este de o utilitate extraordinară pentru realizarea comuniunii dintre sufletul credincioşilor şi cuvintele sfinte ale Bibliei. Cu toate acestea, era mai corect ca decizia Guvernului să fie făcută publică, deoarece garantăm că, atunci când este vorba de Biserică, românii de rând nu se vor supăra niciodată, nu vor protesta niciodată. Mereu românul de rând a fost şi va fi un zid de apărare pentru Biserica Ortodoxă. Gestul Guvernului pare mai degrabă un gest de mituire, ceea ce este, în ultima instanţă, un gest nu numai inutil, dar şi păgubos penstru imaginea morală a politicului. Sub alt aspect, ar trebui, fără exagerare, să se ţină cont de faptul că factorul politic, dacă îi analizăm faptele din 1990 până în prezent, este, într-un fel, întruchiparea anticristului pe pământul românesc. Adevăratul Parlament al românilor de pretutindeni este Biserica Ortodoxa Română, iar politicienii n-ar trebui s-o mai pângărească cu decizii ce n-au legătură cu viaţa spirituală. Nu este rău că s-a găsit o modalitate de a asigura viaţa pământească trecătoare a cântăreţilor bisericeşti, este chiar lăudabil, este ceva ce place şi Domnului, dar nu este lăudabil faptul că s-a încercat trecerea sub tăcere a deciziei.