Doar moartea mai poate aduce linişte şi pace între evrei şi palstinieni

Marţi, 5 august, după o lună de război în Fâşia Gaza, conflictul a încetat, armistiţiul fiind acceptat atât de Israel, cât şi de organizaţia Hamas. A urmat retragerea totală a trupelor evreieşti din Fâşia Gaza. După încetarea conflictului a fost prezentat bilanţul: 1.814 palestiniei ucişi din care 1.312 civili din care 412 copii; 67 de israelieni ucişi din care 3 civili; 4.760 de obiective militare palestiniene atacate de Israel, 3.360 de rachete trase de pe teritoriul Fâşiei Gaza din care 2.650 au atins teritoriul evreiesc iar 578 au fost interceptate; la conflict au participat 176.500 de soldaţi israelieni din care 86.000 rezervişti, iar din partea palestiniană au fost implicaţi 20.000 de lupători Hamas din care 8.000 membrii ai brigăzilor Al-Qods şi Djihadul islamic; au suferit consecinţele conflictului 1,8 milioane de persoane din Fâşia Gaza şi 7,9 milioane de israelieni. 267.970 de persoane au fost mutate şi adăpostite de către ONU în şcoli. Alţi aproape 200.000 au fost mutaţi cu tot cu familiile lor, găsindu-şi adăpost în şcoli controlate de către Hamas. 43,4% din cele 1,8 de palestinieni au sub 14 ani. Jumătate din populaţia palestiniană din Fâşia Gaza are sub 18 ani. 40% dintre palestinienii din Fâşia Gaza sunt şomeri. Peste 70% din populaţia palestiniană din Gaza, pentru a trăi, depinde în totalitate de ajutoarele umanitare. Costul pagupelor din Fâşia Gaza se ridică la între 4 şi 6 miliarde de dolari.
Conform părerii istoricului israelian Zeev Sternhell războiul dintre evrei şi palestinieni este unul care nu se va termina niciodată. Născut în Polonia în 1935, Zeev Sternhell a avut o copilărie marcată de ororile celui de al Doilea Război Mondial. Din cauza persecuţiei declanşată de către nazişti, Zeev Sternhell s-a refugiat în Franţa. După terminarea războiului, a luat naţionalitatea israeliană, a devenit istoric, s-a specializat în istoria fascismului şi a răspândirii naţionalismului în Franţa. Actualmente, este considerat „conştiinţa de stânga a Israelului”.
Zeev Sternhell este de părere că acest conflict permanentizat între palestinieni şi evrei nu ar fi avut niciodată loc dacă lucrurile s-ar fi petrecut normal. El este de părere că Fâşia Gaza ar fi trebuit evacuată de către evrei din momentul în care au fost semnate acordurile de la Oslo, în 1993, iar Gaza ar fi devenit parte integrală a viitorului stat palestinian. Acordurile de la Oslo, spune Zeev Sternhell, ar fi devenit o realitate concretă, aşa cum a fost concepută de către Yitzhak Rabin dacă acesta nu ar fi fost asasinat în data de 4 noiembrie 1995 de către extremistul de dreapa Yigal Amir. Zeev Sternhell consideră că aceste acorduri ar fi fost aplicabile dacă Shimon Peres nu ar fi dat dovadă de oportunism. Era foarte bine dacă Fâşia Gaza ar fi fost evacuată şi părăsită de către cei 6.000 de evrei care trăiau la acea vreme pe teritoriul palestinian. Dacă evacuarea ar fi avut loc, aceasta ar fi fost un semn de bunăvoinţă din partea evreilor, o dovadă că vor să renunţe la colonizarea teritoriului palestinian, iar conflictul ar fi încetat definitiv. Istoricul evreu spune că totul ar fi fost perfect, nu ar mai fi murit nimeni dacă s-ar fi permis ca evacuarea teritoriului Gaza să fi fost coordonată, dirijată şi supravegheată de către Organizaţia de liberare a Palestinei a lui Yasser Arafat. Din păcate această evacuare a fost coordonată unilateral de către primul ministru Ariel Sharon, în 2005. Evreii au acceptat până la urmă să
evacueze Fâşia Gaza din motive pur economice: statul israelian nu putea să mai subvenţioneze o altă armată şi să plătească alte salarii pentru soldaţi, deoarece, conflictul ajunsese la cote insuportabile care necesitau implementarea unei noi armate care să păzească pe coloniştii evrei din Gaza. Evacuarea fiind amânată, începând cu 1993, palestinienii au trecut la atac, punând mâna pe Fâşia Gaza în 2007. Această mişcare în forţă a palestinienilor a constituit începutul unui conflic permanent între arabi şi evrei. Din punctul de vedere evreiesc, Yasser Arafat este considerat un trădător care a încălcat acordurile de la Oslo. Din clipa în care Arafat a fost considerat vinovat de încălcarea acordurilor, Hamas a declanşat un război permanent împotriva Israelului.
Până la urmă, palestinienii au fost cei care au cedat şi anul acesta au avansat propuneri de reconciliere între evrei şi arabi. Din păcate, negocierile dirijate de către secretarul de stat american John Kerry au fost un eşec, contribuind la menţinerea stării conflictuale. Guvernul Netanyahu nu a mai vrut să negocieze cu Abu Mazen. Mai mult, evreii au considerat că este momentul propice să intre din nou în Fâşia Gaza şi s-o anexeze statului Israel. Conflictul a escaladat din momentul în care trei trineri evrei au fost răpiţi. Chiar dacă s-a dovedit că nu Hamas este vinovat de ceea ce s-a întâmplat, guvernul israelian a folosit răpirea ca pretext pentru a declanşa atacul împotriva palestinienilor. Deci, motivul reocupării Fâşiei Gaza a fost eliberarea tinerilor evrei răpiţi. Chiar dacă poliţia israeliană a avut dovezi că cei trei fuseseră răpiţi de către o organizaţie locală care nu avea legătură cu Hamas, aceasta din urmă luând decizia de a-i ucide pe cei trei ostateci evrei, guvernul israelian a ordonat invadarea Fâşiei Gaza. în ideea de a distruge definitiv Hamasul, statul evreiesc a declanşat un atac cu rachete care, din păcate, a făcut numeroase victime în rândul populaţiei civile. Din nefericire, conflictul i-a înrăit aşa de tare pe palestinieri încât aceştia nu mai vor să recunoască legitimitatea statului evreiesc înfiinţat în 1948, nu mai vor să recunoască nici frontierele care au fost stabilite în 1949. în prezent, chiar dacă a fost acceptat armistiţiul, acesta este provizoriu, iar palestinienii susţin cu tot mai multă tărie refacerea statului lor şi desfiinţarea definitivă a celui evreiesc. De fapt, din umbră, în conflict mai sunt amestecaţi americanii, ruşi, iranieni. La drept vorbind, marile puteri nu au interes să fie pace între evrei şi palestinieni. Celor două naţiuni pacea le va fi adusă doar de moartea care le va decima sistematic.