Performanţele gimnasticii feminine scoate România din anonimat

Deşi se pompează bani în fotbal de ordinul zecilor, chiar sutelor de mii de euro, deşi se pune foarte multă pasiune, deşi suporterii ajung la manifestări pe care le putem numi, fără greşeală, de isterie colectivă, renumele mondial al ţării noastre este în continuare asigurat de gimnastică sau de tenis de câmp. Mai puţin gălăgioasă decât fotbalul, gimnastica românească are calitatea, încă de pe vremea lui Nadia Comăneci, de a nu lăsa lumea să uite că pe Pământul ăsta există o ţară denumită România. Echipa feminină de gimnsatică s-a calificat, luni, în finala probei, la Campionatul Mondial de la Nanning (China). Larisa lordache a dovedit că este chiar cea mai bună componentă a lotului naţional de gimnastică, reuşind să evolueze în finala de individ-ual-compus, la bârnă şi sol, iar Ştefania Stănilă, doar la individual-compus. Pe echipe, cu un punctaj total de 200,161 puncte, naţionala feminină de gimnastică s-a clasat pe locul 7 şi va participa la finala ce se va desfăşura astăzi. Locul obţinut este onorabil dar pe de altă parte reflectă o serie de carenţe ce au început să devină o normalitate la nivel naţional. Mai clar, locul 7 înseamnă că gimnastica nu este destul de bine susţinută financiar. Locul 7, chiar dacă pentru unii poate părea exagerat, reflectă că nivelul nutriţional al populaţiei din România nu este nici de calitate, nici diversificat. De asemenea, locul 7 dezvăluie şi faptul că în România avem un demers politic foarte ipocrit în discursul său, care este mai mult rentabil doar celor care îl promovează. Nu este de mirare că mulţi sportivi români, oricare ar fi disciplina practicată, preferă, după ce obţin unele rezultate pozitive, să plece în străinătate, tot ca sportivi, dar la cluburi care ştiu nu doar să-i recompenseze adecvat, dar prin veniturile obţinute să le redea demnitatea de a fi om şi sportiv de valoare. Pe echipe, locul întâi a fost obţinut de Statele Unite cu 237,038 puncte, locul 2 de China, cu 230,375 puncte şi locul 3 de Rusia, cu 228,135 puncte. în finală sau calificat şi Anglia, Italia, Japonia, Australia. Totuşi este o performanţă că România, care practic nu mai există ca putere economică pe harta Europei, a reuşit să se califice în primele opt echipe ca valori mondiale ale gimnasticii. Cu toate acestea performanţa, locul obţinut la individual sau pe echipe reflectă în realitate nivelul dezastruos de dezvoltare economică al României care se reflectă în aspecte pe care politicienii nici nu se mai obosesc să le bage în seamă, printre acestea fiind şi puterea de cumpărare a românilor, aspect de la care pornesc toate: bunăstarea materială, mulţumirea sufletească, performanţele intelectuale şi chiar cele sportive. Dacă românii ar fi cu adevărat respectaţi de clasa politică şi performanţele lor, la nivel mondial, ar putea fi uimitoare. Din păcate românii au ajuns să se mulţumească cu performanţa doar practicând sportul pe care-l cunosc, fiecare în felul său, în străinătate. Calitatea performanţei sportive în România depinde foarte mult de calitatea performanţei morale şi profesionale a clasei politice care se mulţumeşte ca românii să fie doar o masă amorfă numai bună pentru manevre electorale.