Planeta bolnava

În ultima zi a lunii septembrie Zoological Society of London, ONG Global Footprint Network şi Water Footprint Network au prezentat la UNESCO raportul biannual. Concluzia este destul de îngrijorătoare: în ultimii patruzeci de ani a dispărut jumătate din speciile sălbatice de animale de pe planetă. Raportul scoate în evidenţă declinul fără precedent al biodiversităţii. Cauza: una singură, omul. Mai exact, dezvoltarea fără precedent a industrializării societăţii umane care a produs poluarea mediului natural şi defrişări scăpate de sub control.
Timp de doi ani, a fost analizat un grup de 10.380 de populaţii de animale, pe un teritoriu clar delimitat, locuit de 3.038 de specii de vertebrate, incluzând mamifere, păsări, reptile, amfibieni şi peşti. Concluzia: între 1970 şi 2010, pe parcursul a două generaţii, nu de oameni, ci de animale, efectivul de specii sălbatice a scăzut cu 52%, ceea ce este foarte mult, comparând acest procent cu cel al ultimului raport, când s-a constatat, pe acelaşi teritoriu, un recul de -28%. Comparându-se evoluţia speciilor ţinute sub observaţie, pornindu-se de la mediul propriu de viaţă, s-a constatat că speciile de apă dulce au fost mai dur afectate, între 1970 – 2010, cunoscând un declin de 76%, comparative cu cele din mediul marin şi terestru al căror declin este de doar 39%.
La nivel planetar, cele mai grele pierderi au fost suferite de speciile de la tropice, ce au cunoscut un declin de -56%, comparative cu cel al speciilor din zona temperată, de -36%. Pe zone continentale, America Latină este cea mai afectată, cunoscând un declin de -83%, urmată de Asia şi Pacific. Speciile care trăiesc în zonele protejate, au cunoscut un declin de numai 18%.
Speciile de animale sălbatice sunt tot mai mult în pericol de a dispare din cauza degradării şi distrugerii habitatului lor natural provocat de despădurirea masivă şi necontrolată care la rândul său este provocată de extinderea oraşelor şi a terenurilor agricole, ultimele două aspect fiind efectul, nu grijei pentru om, ci a goanei după bani. Urbanism înseamnă existenţa unui spaţiu locuibil, producător de venituri chiar şi prin faptul că trebuie întreţinut. Dar acest spaţiu urban, pentru a produce bani, trebuie populat cu oameni care trebuie hrăniţi, iar pentru producerea hranei trebuie extins spaţiul necesat agriculturii, zootehniei, viticulturii etc. În această situaţie, spaţiul vital pentru produs alimente convertibile în bani, nu-l poate oferi decât pădurea. În consecinţă, goana după bani va duce la sacrificarea pădurii ce va atrage după sine moartea unor specii, până nu va mai rămâne, posibil, pe pământ, doar o specie: omul. Alţi factori care provoacă dispariţia speciilor sunt: vânătoare şi pescuitul, în scop alimentar, commercial sau sportiv. Mai trebuie să luăm în calcul poluarea şi schimbarea climei, provocate de industrializarea masivă al cărui scop final este tot banul.
Aşa, ca să vă mai distraţi, vă propunem un exerciţiu de imaginaţie. În biroul unui patron al unui concern de fabrici de conserve intră secretarul.
– Regret că trebuie să vă dau o veste tristă: nu mai avem materie primă.
– Cum adică? Nu mai avem
carne?
– Nu. Ultimul animal din care se putea face conserve cu carne a dispărut.
După ce se gândeşte câteva minute, patronul spune:
– Vezi unde mai trăiesc, pe glob, populaţii primitive de oameni. Capturează exemplarele sănătoase şi adu-le aici. Trebuie să alimentăm piaţa cu conserve cu carne, altfel intrăm în faliment.
– Şi pe etichetă, ce vom scrie?
– Delicatesă. Nu uita, cele cu carne tânără să fie mai scumpe. Cele cu carne bătrână, mai ieftine, pentru săraci, că şi banii lor sunt buni.
– Iar oasele? – Pentru supă la cantina săracilor.
Se va ajunge oare în această situaţie, dacă guvernele lumii nu vor lua măsuri pentru a opri dispariţia speciilor de pe pământ? Este posibil să mai rămână doar specia umană, după care o să dispară şi ea, după ce va fi consumat ultimul om al cărui certificat eliberat de Protecţia Consumatorului garantează că poate fi gătit? Canibalismul nu este o raritate, în istoria omenirii. de data asta vom ajunge aici din cauza lăcomiei de bani care este mai distructivă decât orice tip de armament sau pandemie.