Rinocerul alb, pe muchie de cuţit

Goana după bani face ravagii şi în lumea speciilor pe cale de dispariţie, ocrotite prin lege. Africa şi Asia sunt cea mai mare sursă de obţinere de sume fabuloase de bani de pe urma vânării, uciderii sau capturării exemplarelor de animale aparţinând speciilor rare. O veste a picat ca bomba, în lumea celor care se luptă cu încăpăţânare să salveze speciile pe cale de dispariţie. Din momentul în care a murit rinocerul alb, Suni, în Kenya, speranţele de a se mai putea salva această specie au dispărut total. În lume nu au mai rămas în viaţă decât şase exemplare: trei răspândite prin grădini zoologice, incapabile de a mai avea urmaşi şi trei, din fericire fertile, în Africa. Din 17 octombrie, anul acesta, când a fost descoperit mort rinocerul alb, Suni, toate organizaţiile ecologiste arată acuzator, cu degetul, către administraţia sudaneză a parcului natural, privat, din Ol Pejeta, aflat şi pe teritoriul ken-ian, nu doar sudanez. Rinocerul cunoscut sub numele de Suni avea peste 40 de ani şi dădea semne de vitalitate, dovedindu-se că la această vârstă încă mai era capabil să procreeze. S-a încercat să-i fie găsită şi o femelă care să-l accepte. Moartea masculului a retezat de la rădăcină speranţa că această specie de rinoceri va supravieţui. Decesul rinocerului i-a determinat pe unii comentatori să spună că situaţia ar fi exact aceiaşi în care omenirea, ajunsă la o anumită limită, ar depinde pentru supravieţuirea ei de capacitatea de procreare a unui bărbat în vârstă de 70 de ani. În urma autopsiei s-a constatat că Suni a murit din cauze naturale. Faptul că a trăit până la 40 de ani este o performanţă pentru acestă specie a cărei durată de viaţă nu depăşeşte 34 de ani. Existenţa speciei a fost pusă în pericol de braconierii care au fost destul de deştepţi, pe vremuri, să mitu-iască personalul rezervaţiilor naturale. Suni trăia împreună cu femelele Najin şi Fatu. Mai există un mascul, Angalifu, dar acesta este deja prea bătrân ca să mai poată asigura perpetuarea speciei. În concluzie, dacă facem o raportare la oameni, putem spune că cele două femele de rinocer vor muri fete bătrâne. Mai există un exemplar de rinocer alb, femelă, la grădina zoologică din Dvur Kralove, în Republica Cehă. S-a ajuns în situaţia în care specia nu mai are în viaţă decât rinoceri femelă, fără a beneficia de aportul vreunui mascul tânăr. Cel din grădina zoologică din San Diego este şi el prea bătrân pentru a mai contribui cu ceva la supravieţuirea speciei. Ar mai exista o urmă de speranţă bazată pe recensământul efectuat în 2005 când s-au descoperit 4 rinoceri albi în jungla din nordul Republicii Democrate Congo. Totuşi speranţele sunt aproape de zero deoarece până în prezent nu a mai fost detectată nicio urmă a prezenţei lor în junglă, bănuidu-se că cei patru rinoceri au fost ucişi de braconieri. Totuşi biologii nu disperă. Se va mai face o tentativă de supravieţuire a speciei, prevalându-se spermă de la rinocerul mort şi injectând-o femelelor de rinocer care au mai rămas în viaţă. Astfel, se speră că specia rinocerului alb nu va dispare. Sub aspect financiar, rinocerul alb este foarte căutat datorită cornului său care, pe piaţa neagră, valorează de două ori mai mult decât un gram de aur. Deocamdată au mai rămas vii speranţele. Dacă însămânţarea artificială a femelelor de rinocer va fi o reuşită, s-ar putea ca specia să nu dispară, creascând iar speranţele braconierilor că vor face bani.