Africanii, grămadă pe Occident

De peste o săptămână, au loc ciocniri violente între poliţia oraşului Calais şi grupuri masive de emigranţi africani ce vor cu orice preţ să ajungă în Anglia, pitindu-se în TIR-urile ce tranzitează Marea Mânecii prin canalul submarin ce leagă oraşul francez de localitatea engleză Dover. Potrivit informaţiilor oferite de presa occidentală în ultimele 48 de ore, forţele de ordine au fost suplimentate cu 100 de poliţişti şi 70 de jandarmi care au bătut emigranţii ca pe fasole. în total au fost mobilizaţi 450 de poliţişti deoarece situaţia a scăpat de sub control. înfruntările sunt foarte violente din cauza faptului că emigranţii africani sunt foarte disperaţi nemaid-orind să se întoarcă în Etiopia sau în Nigeria, de unde provine majoritatea dintre ei. Motivul exodului disperat nu este decât unul singur: în Etiopia şi în Nigeria, efectiv se moare pe capete de foame. Au ajuns în situaţia în care nu mai au ce mânca din cauza războaielor civile care fac prăpăd în cele două state africane, blocând orice fel de activitate productivă, distrugând agricultura celor două ţări. în plus, situaţia este aşa de instabilă încât taberele care se confruntă nu mai ţin cont de nimic, civilii care au ghinionul să pice între ele fiind, fără prea multe vorbe, executaţi pe loc, cu sânge rece. Cei mai năpăstuiţi de soartă sunt africanii plecaţi din provincia etiopiană Erytreia provincie care în urma acţiunii unor grupuri musulmane înarmate, în urmă cu doi ani de zile, s-a desprins de Etiopia proclamându-se stat independent. Partea proastă este că Erytreia deţine în subsolul său cele mai bogate zăcăminte de petrol de pe întregul continent african. Rebelii care au proclamat unilateral independenţa Erytreei nu sunt recunoscuţi de niciun guvern, nici din Africa, nici din restul lumii. Starea de paranoia este aşa de mare în Erytreia încât, dacă au impresia că un civil este un posibil duşman sau trădător, fără niciun fel de anchetă este arestat şi împuşcat în stradă sub ochii mulţimii îngrozite.
Valul masiv de emigranţi africani care au luat cu asediu oraşul Calais se datorează şi faptului că italienii nu mai au posibilitatea să-i returneze pe toţi cei care au fugit de frica foamei şi a morţii. O altă problemă cu care se confruntă poliţia din Calais este şi existenţa, printre africani, a grupurilor de emigranţi din estul Europei. Partea proastă pentru francezi este faptul că englezii nu vor să se implice, spălându-se pe mâini. Mai exact, dacă vreun emigrant scapă în Anglia, englezii se mulţumesc, dacă îl prind, să-l returneze pe teritoriul francez, lăsând guvernul de la Paris să se descurce cu ei cum poate. Partea foarte proastă este că acţiunea poliţiei franceze şi a serviciilor de emigrare sunt împiedicate de organizaţiile care militează pentru respectarea drepturilor omului. în final, putem spune că această situaţie jenantă pentru ambele părţi, emigranţi şi guvernul Franţei, este rezultatul unui nivel de viaţă economică dezastruoasă ce caracterizează, cu unele excepţii, între continentul African şi Europa de Răsărit, principalii vinovaţi fiind politicienii şi demagogia caracteristică lor. Oricum, De data aceasta Anglia şi Franţa trebuie să rezolve problema acestor năpăstuiţi, deoarece, decenii la rând le-a convenit ca statele de origine a celor care se îngrămădesc acum să ajungă pe teritoriul britanic, au fost nişte excelente pieţe pentru desfacerea mărfurilor Occidentului. Acum vor să se spele pe mâini, precum Pilat din Pont. Mai mult, dând dovadă de un cinism nemăsurat, deputatul Mariane Le Pen a cerut ca africanii să fie returnaţi în ţara de provenienţă, chiar dacă în zonele respective este război civil şi se moare pe capete, în mod arbitrar. Păe de altă parte, cui i-a convenit să întreţină starea de corupţie endemică şi subdezvoltare economică cronică, în Africa? Nu Occidentului? Acum, Occidentul culege ce a semănat. Până-n 1945, Africa, Asia şi Europa de Răsărit erau baza prosperităţii Occidentului. După, când naivul megaloman Hitler, fără să vrea i-a scos pe ruşi şi pe americani în lume, Occidentul a trebuit să cedeze o parte din pieţele sale. Ruşii s-au mulţumit cu Europa de Est, americanii cu o parte din Africa şi Asia, dar şi guvernele occidentale, şi Moscova, şi Washingtonul au preferat să menţină statele din sfera lor de influenţă într-o permanentă stare de subdezvoltare, rentabilă economic pentru aceste trei mari puteri mondiale: SUA, URSS-ul de până la 1989 şi Occidentul. Iar acum Occidentului nu-i convine că foştii fraieri vin grămadă peste ei, pentru simplul motiv că vor şi ei să trăiască bine.