Două săptămâni decisive

După ce au fost publicate rezultatele oficiale ale alegerilor de duminică, luni, la ora 15:09, pământul s-a cutremurat, în zona Vrancei. Nu ştim dacă există vreo legătură între rezultatul obţinut în urma votării viitorului preşedinte al României şi mişcarea tectonică din Vrancea, dar cutremurul care a avut loc, la o adâncime de 140 km, s-a resimţit şi în Capitală. Interesant este, că înaintea importantei zile de duminică, au mai avut loc două cutremure, în noaptea de vineri spre sâmbătă, în judeţul Caraş-Severin. Acest cutremur, care parcă prevestea rezultatul alegerilor, a avut totuşi o magnitudine destul de modestă, de 4,8 grade pe scara Richter, la o adâncime de doar 4 km. Al doilea cutremul, tot cu epicentrul în Caraş-Severin, din punct de vedere tectonic putem spune, a fost un fâs de doar 2,5 grade pe scara Richter. Bine că aceste cutremure s-au produs pe… scara Richter şi nu pe scările de bloc, imediat după votare. Cel mai puternic cutremur care s-a produs în România, pe 29 martie, tot în celebra zonă a show-urilor tectonice, Vrancea, a avut 5 grade. Ca să ne mai cutremure puţin, poate în speranţa că, după atâtea zgâlţâieli, ne vom trezi la realitate, bunul Dumnezeu sau destinul imprevizibil al poporului român a mai produs un cutremur, tot în Vrancea, pe 6 octombrie, dar de data asta anul trecut, vrând parcă să fim treziţi din somnul minţii. Cutremurul de anul trecut a avut magnitudinea de 5,5 şi a fost simţit în Bucureşti, în nordul Bulgariei şi dincolo de Prut, la fraţii noştri, în Republica Moldova ca un fel de avertisment că vom plăti pentru că suntem prea păcătoşi sau prea naivi. Deci, cum s-a anunţat oficial la ora 10.20 a.m., Ponta a fost preferat de 40,33% dintre alegători, iar Iohannis doar de 30,44%. Imediat au început să-şi dea cu părerea tot felul de formatori sau deformatori de opinie. Astfel, sociologul Alin Teodorescu a început să ne explice cum poate să ajungă totuşi Iohannis primul preşedinte bilingv, al României. Conform părerii domnului sociolog, rezultatele de ieri nu au constituit nicio surpriză, pentru el totul semănând perfect cu ceea ce s-a întâmplat în 2004. Pe un ton părintesc, domnul Teodorescu ne spune că, în ceea ce priveşte turul doi, mobilizarea trebuie să fie maximă deoarece nici Ponta, nici Iohannis nu se pot culca pe o ureche în ideea că de data aceasta toată diaspora vorbitoare de limba română va pleca cu noaptea în cap la urne, în turul doi, desigur, şi prin votul acordat va face minunea de a se împlini visul fiecărui candidat de a deveni preşedintele unei ţări care, mai degrabă, este o ruină economică. Referitor la ureche, nu ştim la care se referea. Presupunem că domnului Ponta îi sugera să nu se culce pe urechea stângă, iar domnului Iohannis pe cea dreaptă. Interesant ar fi ca după turul doi şi Ponta, şi Iohannis să se trezească fiecare cu procentul de 50%. în acest caz va mai urma un tur trei sau se va da cu banul, în cadru festiv, intre cele două tabere.
Domnul Teodorescu este de părere că Iohannis are sarcina cea mai grea. Spre deosebire de Ponta el trebuie să se facă luntre şi puncte să mobilizeze tot electoratul de dreapta. între noi fie vorba, Iohannis va avea cam mult de alergat, nu doar prin ţară. El va trebui să dea o fugă şi în străinătate, să le vorbească românilor din diaspora, despre cum are de gând să facă din România un ţinut al prosperităţii. Alin Teodorescu are dreptate când spune că Iohannis a avut parte de o strategie de campanie reuşită, prin faptul că a pedalat pe ideea de a spune lucrurilor aproape pe nume, dar, din păcate, profilul său carismatic este destul de slab conturat. De fapt, cinstit vorbind, adevăratul handicap al lui lohannis este faptul că nu este parte completă din populaţia României, el fiind, etnic vorbind, alt ceva şi ca mentalitate, şi ca mod de a gândi. Pe de altă parte, spre deosebire de Carol I, lohannis nu mai are la dispoziţie un adevărat partid naţional liberal puternic şi strâns unit în jurul unui ideal, atât economic, cât şi social. Liberalii din prezent, spre deosebire de cei din secolul al XlX-lea, sunt puternic divizaţi şi roşi de ambiţia măruntă de a gusta din mărul otrăvit al puterii. O pată neagră pentru liberalii lui lohannis este faptul că, fără scrupule, l-a trimis la plimbare pe Antonescu, deşi au acceptat ideea acestuia de a pactiza cu democrat-liberalii. Exemplu: chiar domnul Tăriceanu, fost prim-ministru liberal, care a înghiţit cu noduri faptul că, la un moment dat, a fost învins de Antonescu. N-a uitat lucrul acesta, a încercat cât a putut să dezbine PNL-ul, agăţându-se, din motive electorale, de PSD, de ideea renaşterii stafiei USL care, având un mentor foarte versat în intrigi politice, pe lon lliescu, a acceptat curtea făcută de Tăriceanu doar în ideea de a slăbi puterea de influenţare a electoratului de către liberali. Desigur jocurile de culise sunt mult mai profunde şi, deocamdată, opinia publică nu are ocazia să le afle în amănunt în toate formele de manifestare, unele dintre ele nerespectând principiile morale de bază. Un alt pericol, pentru lohannis ar fi să nu cumva să îi treacă prin cap lui Traian Băsescu să anunţe public că are de gând să-l sprijine. Un astfel de gest ar dăuna şi mai mult imaginii publice a lui lohannis pentru simplul fapt că, în conştiinţa populaţiei, actualul preşedinte al României este asociat cu tot ceea ce poate fi mai rău şi mai dezastruos referitor la viaţa economică şi politică. Acum, chiar dacă unii se vor supăra şi se ştie din experienţa, chiar istoric a ţării că de multe ori adevărul a supărat aşa de tare încât s-a trecut la anularea celor care-l spuneau, dar, dincolo de toate aceste aspecte mai mult sau mai puţin plăcute, nu putem să nu remarcăm că Ponta, în afara faptului că are un partid foarte puternic în spatele său, mai beneficiază şi de sprijinul tacit a două entităţi sociale al căror ultim cuvânt va atârna foarte greu în balanţa campaniei electorale. Este vorba de Biserica Ortodoxă Română şi de comunităţile rrome sedentare. Aceste două elemente, din punct de vedere politic, sunt foarte permeabile la… danii. Preoţii sunt un vector electoral cu o mare putere de influenţar, nu doar la oraşe, dar şi la sate. între două predici, orice preot poate strecura nişte creştineşti îndemnuri de a vota chipurile… cum doreşte Duhul Sfânt. în ceea ce-i priveşte pe rromi, fiind oameni ca toţi oamenii, cu nevoi şi necesităţi, în mod sigur vor vota pe cel care, prin interpuşi, le va dovedi practic materialist dialectic că va avea grijă de soarta lor. Practic, soarta românilor, deocamdată, depinde şi de manifestările specifice unei comunităţi etnice destul de numeroasă pentru a înclina banaţa în favoarea celui care vrea cu orice preţ să fie preşedinte. Oricum, lohannis ar trebui să contacteze Biserica Ortodoxă Română, să pună pe tapet o serie de promisiuni care să întreacă pe cele ale social-democraţilor. Sperăm ca următoarea campanie să nu fie totuşi tipic mizerabil românească. Oricum, după asta s-ar putea ca România prosperă să fie o fata morgana sau un Disneyland carpatico-danubian-daco-roman. Ultima variantă ar putea impulsiona turismul, în lipsă de altceva. Urmează două săptămâni decisive.