Punct final în scandalul cărnii de cal

Se pare că ne apropiem de finalul scandalului cărnii de cal. Conform anchetei realizate de Guvernul de la Paris, firma franceză Spanghero se afla la originea etichetării greşite a cărnii de cal. Inspectori sanitar-veterinari vor efectua percheziţii în depozitele companiei, iar autorizaţia de funcţionare ar putea fi retrasă definitiv, a declarat ministrul Agriculturii, Stephane Le Foll, iar Benoît Hamon, ministrul pentru Protecţia consumatorului, a declarat: „Spanghero este vinovată de înşelătorie economică şi va exista o acţiune în justiţie”.
Scandalul a izbucnit după anunţul privind descoperirea în Marea Britanie a cărnii de cal în lasagna de vită, vândută sub marca Findus. Preparatele fuseseră fabricate de un subcontractant francez, Comigel, ce cumpărase carne de la Spanghero. Carnea în cauză, de origine românească, potrivit autorităţilor franceze, ar fi tranzitat pe la un trader cipriot, apoi olandez, înainte de a ajunge la un furnizor francez, Spanghero, şi de a se îndrepta către Comigel. Ulterior a fost deschisă o anchetă internaţională pentru a descoperi unde a fost modificată fraudulos etichetarea. Dacă frauda ar fi reuşit în totalitate, profitul ar fi fost destul de mare, deoarece carnea de cal este mai ieftină decât cea de vită. Oricum, autorităţile din Franţa au scos total România din culpă, explicând că furnizorul român a acţionat cu bună credinţă. în ceea ce priveşte Marea Britane, autorităţile au acţionat rapid, arestând trei bărbaţi suspectaţi de fraudă în scandalul european asupra cărnii de cal, vizate fiind o fabrică din Ţara Galilor şi un abator din Anglia. în paralel, Direcţia franceză a reprimării fraudelor a scos la lumină amploarea traficului pe continentul european. Autorităţile franceze au făcut public faptul că societatea agroalimentară franceză Spangheroa a recepţionat în şase luni, în bucăţi de 25 de kg, 750 de tone de carne de cal cu etichetă vamală corespunzătoare cărnii de cal, aşa cum reiese din facturile încheiate între un comerciant cipriot şi societatea franceză. Dintre aceste 750 de tone, 550 de tone au fost livrate fabricii din Luxemburg Comigel, etichetate „Carne de vită de origine UE”, dar cu un cod vamal semnalând carnea de cal. De precizat că, tradiţional, caii nu sunt sacrificaţi în scopuri alimentare în Anglia, fiind de neconceput, pentru britanici, ca acest tip de carne să figureze ca ingredient în reţetele culinare, ceea ce a amplificat subiectul fraudei la nivelul opiniei publice din Regatul Marii Britanii. Autorităţile britanice au demonstrat că populaţia a fost înşelată pentru că a fost vândută lasagna preparată cu carne de cal, oficial eticheta produselor menţionând carne de vită, care este mai scumpă, rezultând-se un profit suplimentar pentru cei care au comercializat-o. Oricum, un alt amănunt deloc neglijabil: o firmă offshore cipriotă, de regulă, sub aspectul activităţii economice, misterioasă, ca mai toate firmele de acest tip, era controlată tot din Anglia.
Calul, totemul Angliei
Pe fundalul scandalului izbucnit în Anglia, unde calul, prin tradiţie, este un animal venerat, iar sacrificarea sa pentru consum este interzisă, preşedintele francez Francois Hollande a promis că vor fi date sancţiuni în scandalul european al produselor congelate cu carne de cal, îndemnându-i totodată pe consumatorii din ţara sa să cumpere doar carne de origine franceză, ceea ce înseamnă că va afecta exportul românesc de carne de vită. Cu alte cuvinte, unde dai şi unde crapă. De asemenea, autorităţile române verificaseră toate informaţiile disponibile în cazul cărnii de cal, legate inclusiv de procedura de procesare a cărnii, şi nu au identificat nicio neregulă. Oricum, concluzia oficială a Guvernului de la Paris care a identificat autorul fraudei în persoana juridică a firmei Spanghero l-a determinat pe prim-ministrul Victor Ponta să spună public că trebuie aplicate sancţiuni dure, iar lecţia pentru România este să nu mai accepte tot timpul să stea cu capul în pamânt. Din păcate, această mentalitate nu este de azi, de ieri. Ea a fost inoculată populaţiei încă din secolul al XlX-lea chiar de liderii de opinie români. Va fi nu imposibil, dar destul de greu să ne debarasăm, să ne gudurăm necondiţionat pe lângă occidentali, mai ales că prin emigrarea masivă care a început tot în secolul al XlX-lea, practic inconştient, am demonstrat că ne cam dispreţuim ţara, preferând să plecăm în afară decât să luptăm pentru eradicarea corupţiei. Fiindcă, orice s-ar spune, corupţia este cea care, printre alţi factori, determină o populaţie să părăsească provizoriu sau definitiv teritoriul unui stat. Oricât se zbat naţionaliştii să ne aburească, spunând că suntem cei mai deştepţi, şi este adevărat, dar suntem deştepţi pentru alţii, realitatea dură este c-am fost transformaţi, în aproape două secole de existenţă ca stat naţional, într-un popor de umili şi de cerşetori ai Europei, iar acest statut este accentuat chiar de unii politicieni şi intelectuali români care, cum ajung prin Occident, de parcă au probleme cu scăfârlia, încep să vorbească de rău propriul lor popor, inclusiv pe conducătorii votaţi de cei umiliţi, fraieriţi şi obidiţi nu de soartă, cum se spune, ci de această intelectualitate care, din punct de vedere moral, nu face doi bani, chiar dacă, întâmplător, ajunge să ne reprezinte. Cinstit vorbind, toţi conducătorii pe care i-au avut românii, inclusiv partidele aflate la putere, i-au dresat pe români să fie fraierii altor popoare din Europa.