Guvernul mexican, neputincios în faţa excaladării violenţei

La peste o lună după ce au dispărut 43 de studenţi în localitatea Iguala, din vestul Mexicului, criza politică declanşată de acest eveniment a cuprins întreg teritoriul mexican, declanşând proteste mai mult sau mai puţin spontane. Scandalul a căpătat proporţii neaşteptate din momnetul în care s-a aflat că studenţii au fost răpiţi nu de către mafia mexicană ci de către pliţişti corupţi care nu au putut accepta faptul că studenţii au adus la cunoştinţa opiniei publice relaţiile pe care le aveau cu toate cartelele drogului. Incapacitatea autorităţilor de a controla segmentele corupte ale poliţiei a declanşat nemulţumirea populaţiei. Aceasta a atins cote maxime nemaiîntâlnite mai ales din momentul în care a fost foarte clar că guvernul mexican este incapabil să controleze şi să anihileze tendinţele tot mai puternice manifestate de poliţie de a fi stat în stat, de a dicta propriile sale legi în relaţiile cu populaţia. Practic, s-a dovedit că poliţia a ajuns până acolo încât a început să dciteze politicienilor ce trebuie făcut pentru a proteja nestingherită elementele mafiote care s-au infiltrat tot mai puternic în viaţa administrativă a Mexicului. Din cauza scandalului provocat de răpirea celor 43 de studenţi, ce nu mai pot fi găsiţi, crezându-se că în realitate, au fost omorâţi şi îngropaţi undeva în deşertul mexican, scandalul a depăşit graiţele statului. Din această cauză, atât în Statele Unite cât şi în America Latină, inclusiv Europa, Mexicul are imaginea unui stat incapabil să eradicheze violenţa, corupţia, dovedindu-se incapabil să aplice legea pentru pedepsirea celor vinovaţi. Mai mult, Mexicul a început să aibă imaginea internaţională a unui stat în ale cărei insituţii sau infiltrat oamenii de încredere ai cartelurilor drogului. Este cea mai gravă criză politică căreia trebuie să-i facă faţă preşedintele Enrique Pena Nieto. Deşi mandatul să a debutat foarte bine, în 2012, încetul cu încetul a intrat inevitabil în conflict cu grupările politice care protejează, din interese financiare, structurile mafiote. Enrique Pena Nieto este primul preşedinte mexican de după 1945 care a demarat şi a pus în aplicare o serie de reforme fiscale, educative şi energetice, vreme îndelungată blocate în Congresul mexican. Anul acesta, în februarie, preşedintele mexicana cunoscut o largă mediatizare internaţională a intenţiilor sale de a reforma viaţa socială mexicană, ajungând chiar să figureze pe prima pagină a celei mai influente publicaţii din Europa şi din cele două Americi, revista „Time”, unde figura titlul „în ajutorul Mexicului”. Toată această imensă reformare a vieţii sociale mexicane care a demarat sub auspicii favorabile la începutul acestui an, a fost în mod brutal blocată în noaptea de 26 spre 27 septembrie când, în statul Guerrero, Mexicul fiind o federaţie de state după modelul nord-american, poliţiştii din oraşul Iguala au început să tragă în aproape 100 de studenţi ai Şcolii normale rurale din Ayotzinapa, aflată la 120 de km de capitala acestui stat, veniţi cu intenţa să strângă fonduri pentru punerea în aplicare a unor programe cu caracter umanitar. Bilanţul confruntării a fost destul de dur. Şase studenţi au murit iar 20 au fost răniţi. Dintre studenţii răpiţi de către poliţişti, în afară de cei 43 care nu mai pot fi găsiţi, au mai fost descoperite întâmplător cadavrele unora dintre ei, unii prezentând urme de tortură. Ceea ce a nemulţumit populaţia întregului Mexic, făcând-o să se întoarcă împotriva clasei politice, a fost dezvăluirea unui fapt care i-a uimit, dar i-a şi speriat pe foarte mulţi mexicani: cei 43 de studenţi răpiţi de poliţie, conform dezvăluirilor făcute de unii martori involuntari, au fost predaţi cartelului Guerreros Unidos, reputat ca fiind unul dintre cele mai violente, mai dure, care în loc de dialog, preferă să-şi execute victimele fără să stea pe gânduri. în această situaţie, guvernul a renunţat la serviciile poliţiei locale şi a deplasat unităţi importante ale poliţiei federale pentru a da de urma studenţilor răpiţi deşi sunt foarte puţine şanse să mai fie găsiţi în viaţă, crezându-se aşa cum deja este menţionat, că aceştia au fost ucişi şi îngropaţi undeva în deşertul mexican, ceea ce face puţin probabil ca trupurile lor să mai fie găsite vreodată. Ceea ce îngrozeşte foarte puternic populaţia mexicană, mai ales cea din nord, este faptul că a ieşit la iveală totala neputinţă a guvernului, din cauza masivei corupţii, de a mai putea vreodată să eradicheze corupţia care a devenit endemică în Mexic. Practic, nicio decizie politică, nicio modificare socială în bine nu mai poate fi aplicată fără aprobarea din umbră a cartelurilor drogului. Deşi Washington-ul şi-a anunat de multe ori intenţia de a sprijini actualul guvern mexican pentru a stârpi activitatea antisocială a cartelurilor, în prezent, acesta nu poate face nimic datorită faptului că politicienii nord-americani sunt foarte preocupaţi de viitoarele alegeri prezidenţiale care se anunţă foarte dificile pentru Barack Obama, acesta devenind peste noapte, din cauza conflictului cu Statul Islamic, cel mai nepopular preşedinte. Pe de altă parte, deşi este foarte conştientă că ar avea nevoie de un Mexic liniştit din punct de vedere politic, ceea ce ar însemna o piaţă economică uşor accesibilă, nici Uniunea Europeană, chiar dacă doreşte să devină ca putere mondială cel puţin egala Statelor Unite, deci nici Uniunea Europeană nu se poate implica deoarece trebuie să facă eforturi financiare al căror scop este finalizarea cu bine a operaţiunii Triton, destinată să ajute tactic şi financiar Italia pentru a stopa definitiv valul masiv de emigranţi africani care traversează Mediterana, încercând cu disperare să traverseze teritoriile italian şi francez pentru a ajunge în Anglia, unde se consideră că nivelul de trai este cel mai optim din punct de vedere economic. în actuala situaţie preşedintele mexican este obligat să facă faţă singur situaţiei extrem de periculoase ce s-a configurat, scăpând de sub control. Adevărul este că partea coruptă a poliţiei este mână-n mână cu Cartelel drogurilor, iar mediul politic nu iese din cuvântul Poliţiei şi cartelurilor ce impun legea lor, după bunul plac. La aceasta trebuie adăugat şi faptul că atât Poliţia coruptă, cât şi şefi ai cartelurilor execută comenzile de eliminare fizică a celor ce incomodează mediul de afaceri mexican. Practic, în Mexic, guvernul este doar ornamental, cartelurile şi zona coruptă a Poliţiei conducând ţara.