Din 3 aprilie 2015 „Matinalul” Radio-România se transmite on-line în alte dimesiuni. Paul Grigoriu ne-a părăsit

Mi s-a cerut să fac ceva imposibil. Să scriu despre MAESTRUL Paul Grigoriu. Nu ştiu dacă cel care mi-a cerut aşa ceva a ştiut ce face. Cred că nu, pentru că, altfel, şi-ar fi muşcat limba în prima secundă în care ar fi rostit doleanţa. Sau poate că nu a ştiut şi eu nu am putut să-l refuz. Nici acum nu pot să cred că Paul Grigoriu, vocea emlematică a Postului Naţional de Rdio, nu mai este.
Eram în primii ani ai uceniciei mele în ale radioului, după examene crunte, după deziluzi şi nenumărate dăţi în care am auzit de la diverse persoane că „ce ştiţi voi cu ce se manâncă radio”. Am trecut peste toate cu ferma convingere că noi, cei care formam echipa de la primul post de radio local din Târgovişte, aveam să demonstrăm lumii că ştim ce înseamnă OM DE RADIO. Şi aşa a fost. Am învăţat meserie de la MAESTRU. Paul Grigoriu ne-a luat sub aripa lui ocrotitoare şi ne-a învăţat ce înseamnă Radio. Mergeam la Bucureşti în echipe de câte trei, şi asistam seară de seară la pregătirea emisiunii de dimineaţă alături de MAESTRU. Eram fascinaţi, sideraţi. Ne-a acordat atâta încredere şi atâta consideraţie, încât ne-am simţit Zei. Maestrul nea permis să ne simţi Zei. Asta, după ce ne-a testat personal, să vadă cam ce ne poate pielea.
Eu, personal, nu cred că Paul Grigoriu a plecat. Nu… Doar că, de acum înainte, nu ne mai este la îndemână, la casa lui din Buciumeni, unde tot omul OM era bine venit.
De la EL am învăţat mai multe decât ori ce alt student la jurnalism. De la EL ştiu că oricare ştire respunde la minim cinci întrebări, ce răspunde la mai puţin de cinci se cheamă calomnie. De la EL ştiu că meseria de redactor-reporter este cea mai ingrată şi cea mai sublimă în acelaşi timp. De la EL am deprins arta vorbirii la Radio şi stilul „fumatului ca la turci”. A fost sublim şi malefic totodată. Cine l-a cunoscut şi l-a asimilat l-a perceput ca pe un
drog.
Ştirea prinsă din zbor la TV, care anunţa sec că Paul Grigoriu a fost găsit mort în casa lui de la Buciumeni, judeţul Dâmboviţa, m-a paralizat. Nu!!!!! Paul Grigoriu nu a murit! Doar s-a dus să se odihnescă puţin. MAESTRE, odihneşte-te cât vrei că meriţi, doar mai vino din când în când pe la noi ca să nu murim de dorul tău!