De Sânpetru s-a măsurat laptele la stânele din masivul dâmboviţean Bucegi

Cine are rădăcini în zona montană din Dâmboviţa ştie că la sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel se păstrează un obicei frumos şi anume măsuratul laptelui. Grupuri de stăpâni se adună la stână, îşi mulg vacile iar mai apoi măsoară cantitatea de lapte obţinută. În funcţie de cât obţine fiecare vor primi brânză de burduf, urdă şi telemeaua care i se cuvine. Pe data de 29 iunie, în fiecare an, se sărbătoresc Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Cei doi apostoli sunt prăznuiţi împreună pentru că au murit în aceeaşi zi, în anul 67, în timpul prigoanei creştine declanşată de împăratul roman Nero. Ca orice mare sărbătoare, Sân-Petru de Vara, cum mai este numită în popor, este vestită dinainte cu post, singurul post variabil, care începe după Duminica Tuturor Sfinţilor. În tradiţia populară, această sărbătoare marchează mijlocul verii agrare şi timpul secerişului. A fost zi de sărbătoare şi pentru toţi cei care au animale, în special vaci şi sunt urcate la munte.
În fiecare an, de Sânpetru oamenii urcă pe munte, la stâne, în platoul montan Bugeci, pentru a participa la măsurătoarea laptelui. Astfel, află câta brânză şi urdă vor avea la sfârşitul anului. Tradiţia este respectată cu sfinţenie chiar la jumătatea verii, de Sfântul Petru şi Pavel. Toată lumea stă la coadă pentru a vedea cât lapte are vaca şi pentru a primi de la ciobani produsele lactate. Bărbaţii au ajuns primii la stână, iar în urma lor, femeile au adus coşuri cu bucate alese şi cu băutură. Vacile au fost mulse sâmbătă după-amiază şi duminică cum au dat primele raze de soare, iar apoi s-a făcut măsurătoarea laptelui. Măsurătoarea laptelui se desfăşoară la mijlocul perioadei de păşunat, între Sfântul Petru Nou şi Sfântul Petru Vechi. Tradiţia este şi motiv de sărbătoare pentru cei aflaţi la stână. Se mănâncă bulz şi se bea ţuică. Patronul stânei, fiul său şi baciul alături de ciobani se îngrijesc de animale. Spun că zona este bună pentru păşunat şi oamenii sunt în fiecare an mulţumiţi. Munca la stână nu este de loc uşoară, iar tainele ei se dobândesc din tată în fiu. De fiecare dată, măsurătoarea laptelui se încheie cu o frumoasă petrecere câmpenească care ţine până seara. Sfântul Petru răspunde de starea recoltelor, patronează căldura şi ploaia şi pedepseşte cu tunete şi grindină pe cei ce-l nesocotesc. În multe dintre poveştile populare, Sfântul Petru este înfăţişat ca un om simplu, îmbrăcat în straie ţăraneşti, muncind pământul, crescând vite şi desigur, pescuind. Se mai zice că de Sfântu Petru şi Pavel, cucul şi privighetoare încetează să mai cânte şi răsare constelaţia Găinuşei. Bătrânii consideră că, fiind un om credincios, harnic şi bun sfetnic, Dumnezeu îi încredinţează Sfântului Petru porţile şi cheile Raiului. Acolo, el împarte hrană animalelor sălbatice, în special lupilor. Tocmai de aceea, această zi mai este numită şi „Sărbătoarea lupilor”. Sărbătoarea Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel aduce şi licuricii ce au parte de legendele lor. Licuricii ar fi scântei care ajung pe pământ după ce sfântul Petru dă cu biciul în Rai. Licuricii sunt trimişi de sfânt pe pământ pentru a-i proteja pe oamenii rătăciţi în pădure.