Caracatiţa ASF

Mediul politic romanesc excesiv de corupt a favorizat apariţia caracatiţei ASF. leri, 9 februarie, dosarul caracatiţei ASF a ajuns la final. Procurorii anticorupţie au cerut închisoare cu executare pentru toţi inculpaţii, printre care se numără şi soţia fostului ministru al Finanţelor Daniel Chiţoiu, dar şi Radu Ruşanu, cel care a condus Autoritatea pentru Supraveghere Financiară (A.S.F.) până în 2014. În plus, anchetatorii vor ca firma de asigurări Carpatica să plătească o amendă penală.
Potrivit celor constatate de procurori, din mai 2013 s-a constituit un grup infracţional pentru protejarea intereselor financiare ale Carpatica Asigurări. Anchetatorii au acuzat că, la iniţiativa ministrului Finanţelor, Daniel Chiţoiu, Guvernul ar fi adoptat o ordonanţă de urgenţă cu dedicaţie. Actul l-ar fi avantajat pe llie Carabulea, om de afaceri care controlează grupul Carpatica. Astfel, la conducerea ASF urmau să ajungă persoane de încredere din cercul omului de afaceri. Cei care l-ar fi ajutat, susţin procurorii, sunt preşedintele Autorităţii, Dan Radu Ruşanu, finul ministrului Finanţelor, dar şi soţia lui Daniel Chiţoiu. În acest caz s-a cerut aviz pentru cercetarea lui Daniel Chiţoiu, însă colegii săi parlamentari s-au opus. Reacţie normală din partea parlamentarilor care se folosesc fără scrupule de prerogativele unor legi pe care le-au dat ei înşişi pentru protejarea lor. Această situaţie, recursul la imunitatea parlamentară conform unei legi pe care, repet, lichelele din politica romanească au dat-o pentru a-şi proteja interesele personale de grup, deci această situaţie a apărut cu complicitatea electoratului roman care a dat dovadă de naivitate criminală. Bun, că electoratul a fost naiv, ca să folosim un sinonim politicos pentru imbecil, mai treacă meargă, dar nu se poate ierta pasivitatea de bovină de care dă dovadă. Această pasivitate este cea mai bună dovadă că electoratul se condamnă singur la autodesfiinţare economică, favorizand o clasă politică compusă din nenumărate partide şi patiduleţe, care-şi urmăresc doar interese de grup, nu interesele celor care, prin vot, au permis intrarea lor în parlament. Ceea ce nu înţelege electoratul sau nu vrea să înţeleagă este dura realitate a imoralităţii clasei politice.
Politica mituirii
Deci, dacă nu poate înţelege, înseamnă că electoratul este alcătuit din indivizi fie indiferenţi, fie uşor de mituit prin forme de manifestare care depăşesc imaginaţia.
De exemplu, concret vorbind, decedatul partid politic PDL, ale cărui resturi în viaţă sunt găzduite de PNL, ceea ce sar putea să-i fie fatal, deşi nici PSD-ul nu face excepţie, reprimind în randurile sale foşti PDL-işti dar în cantitate mai mică, ceea ce face ca respectivii să treacă neobservaţi, deci revenind la concret, la seculara noastră Targovişte, în 2008, an electoral, în cartierul cunoscut sub denumirea de „Şerpărie”, PDL-ul a distribuit cu dărnicie bancnote de 50 de lei, echivalentul foştilor 500.000 de lei. Toată lumea, sau aproape toată lumea a ştiut despre acest fapt, dar toţi au tăcut. De ce? Răpunsul este penibil de simplu: complicitatea tăcerii s-a datorat faptului că toate partidele aflate în campanie electorală, în 2008, îşi mituiau electoratul propriu sau care credeau că este propriu.
împărţirea păcatului
Dar lichele nu sunt doar politicienii, lichea este şi o parte din electorat. Un alt exemplu, tot din anul 2008: electoratul, din micro Xl şi micro Xll, au fost vizitat de toţi cei ce concurau la obţinerea ravnitului trofeu, Primăria Targovişte. Toţi s-au întrecut în promisiuni şi, pentru a da greutate promisiunilor făcute, echipele fiecărui potenţial primar mituiau electoratul oferind obiecte, produse şi/sau, după caz, bani, nu sume mari, dar suficiente ca să le ia ochii oamenilor. Ceea ce este formidabil, remem-orand aproximativ momentul 2008, după cum mi-au relatat unii dintre oamenii simplii, razand cand îşi aduceau aminte, la toţi, dar la toţi fără niciun fel de prejudecăţi, după primirea mitei electorale, li s-a promis că îi vor vota ca să-şi vadă realizat visul de a fi primar. în realitate, a caştigat cel care a avut cea mai bună echipă de consilieri şi cea mai experimentată… echipă de numărători de voturi, răspandită conform legilor în vigoare, prin secţiile de votare. în final, competiţia a fost caştigată de echipa care a avut cel mai bine antrenaţi numărători de voturi.
Ceea ce nu înţelege electoratul fraierit din patru-n patru ani, este faptul că politica nu este un sport individual, ci unul de echipă. Mai clar, alegerile nu au fost, în realitate, caştigate de lliescu, Constantinescu, Băsescu sau lohannis, ci de echipa din spatele lor, echipă care înseamnă consilieri romani sau cumpăraţi din străinătate, plus oameni de afaceri de naţionalitate romană, tip fost sportiv sau artist profesionist devenit putred de bogat, care au investit bani negri în campania electorală, bani pe care şi i-au recuperat ulterior sub diferite forme, inclusiv prin cea a ordonanţelor de urgenţă cu dedicaţie. Trebuie să se înţeleagă că în ceea ce priveşte persoanele implicate într-o campanie electorală, indiferent pe ce partid au mizat, pană la urmă, toată lumea ce bani caştigă, existand un singur perdant: omul simplu care votează, mai mult sau mai puţin vrăjit de promisiuni.
Vorba cea de pe urmă: Dumnezeu să le odihnească creiserul celor naivi din prea multă necunoaştere a mediului