O dâmboviţeancă pleacă să cucerească Spania „MIHAI TĂTĂRANU A FOST OMUL CARE M-A PUS ÎN POARTĂ!”

La finalul, probabil, celui mai bun sezon din istorie, fotbalul feminin românesc „a exportat” în această săptămână unul dintre cele mai valoroase produse ale sale!
Andreea Părăluţă, 21 de ani, portarul echipei naţionale şi jucătoarea numărul 1 în România în 2015, a semnat cu celebra grupare spaniolă Atletico Madrid! Andreea părăseşte astfel ASA Târgu Mureş, echipă la care a evoluat în ultimii şase ani şi cu care în această vară a cucerit Cupa României. Licenţiată în „Relaţii internaţionale şi studii europene”, „Pără”, cum îi spun colegele de la club şi de la echipa naţională, a povestit cum a ajuns portar!
– Andreea, felicitări pentru transferul la Atletico!
– Mulţumesc! De o lună negociez cu ei. Nu eu, ci impresarul meu! Am ajuns în cele din urmă la un acord. Am semnat contractul, iar pe 29 iulie voi pleca în Spania. Am mai avut o ofertă din Finlanda, bună şi aceea, dar m-am lovit de o mică problemă: campionatul în Finlanda se încheia în octombrie, iar după aceea n-aş mai fi avut meciuri.
– Ai jucat şase ani la Târgu Mureş!
– Aşa este! Au fost şase ani frumoşi. Cei de acolo sunt pentru mine ca o a doua familie. Fără ei n-aş fi ajuns ceea ce sunt acum, iar pentru asta le mulumesc.
– Când ai început fotbalul?
– Aveam deja 14 ani! Acasă, la Târgovişte, am început. Iniţial jucam în câmp, dar, într-o bună zi, supărată pe portarul nostru, care lua foarte uşor golurile, i-am spus antrenorului, domnului Mihai Tătăranu: „Eu aş apăra mai bine ca ea”! Atunci, domnul Mihai m-a trecut în poartă. Şi aşa am început să apăr. Îmi place foarte mult ceea ce fac.
– Ce portar te-a inspirat în cariera ta?
– Hope Solo, portăriţa naţionalei Statelor Unite ale Americii! De ea îmi place foarte mult. Îi urmăresc evoluţiile ori de câte ori sunt transmise meciurile naţionalei SUA. Uneori o privesc şi pe internet.
– Se spune că portarul trebuie să aibă puţină nebunie, altfel n-ar fi portar!
– Eu cred că sunt excepţia care întăreşte regula! Nu sunt nebună!
– Ai plecat de acasă de la 15 ani! Nu ţi-a fost greu?
– La Târgu Mureş, atunci când am ajuns, jucau deja două fete de la Târgovişte, aşa că adaptarea nu a reprezentat o problemă. Mama m-a încurajat mereu, mă încurajează şi acum. A fost întotdeauna de partea mea.
– Eşti proaspăt absolventă!
– Aşa e! După Liceul cu Program Sportiv din Târgu Mureş am urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe şi Litere, specializarea Relaţii Internaţionale şi Studii Euopene din cadrul Universităţii „Petru Maior”!
– Ce faci în timpul liber?
– În puţinul timp liber pe care îl am, mă odihnesc! Am fost prea ocupată cu fotbalul şi cu şcoala ca să am şi alte pasiuni. Îmi place uneori să merg la cinematograf.
– Ai avut vreun moment în care ai vrut să renunţi?
– Am avut momente când, după câte un antrenament mai greu, m-am întrebat: „De ce m-am apucat oare de fotbal?”. După care îmi trece!
– Ai învăţat limba spaniolă?
– Înţeleg! Am învăţat câte ceva de la telenovelele pe care le-am mai urmărit din când în când la televizor. Nu va fi însă o problemă. Am învăţat maghiara la Târgu Mureş, aşa că nu voi avea probleme cu spaniola la Atletico Madrid.