Crin Antonescu, preşedinte PNL: „Constituţia va fi revizuită pentru cetăţeanul român, nu pentru preşedintele statului sau pentru premier”

Revizuirea Constituţiei este problema numărul unu a mediului politic românesc. Conflictul de opinii şi interese politice a explodat ieri, când preşedintele PNL, Crin Antonescu, prin declaraţia sa, a scos la iveală actualele intenţii ale actualului preşedinte al statului, care se pare că a început să fie tot mai preocupat de viitorul său atât ca cetăţean român, dar şi în postura publică sau din culise, ca politician. Crin Antonescu devine astfel, prin ieşirile sale publice, expresia interesului manifestat de o parte a clasei politice de-a revizui Constituţia în conformitate cu noua conjunctură europeană ce impune un nou standard de manifestare şi apărare a drepturilor fundamentale ale românilor în ansamblul social şi politic actual. Astfel, declaraţia lui Crin Antonescu scoate în evidenţă, pentru cine pricepe, nesfârşita luptă subterană dintre Traian Băsescu şi USL, o luptă în care, pentru „chiriaşul” de la Cotroceni, populaţia nu are nicio valoare socială sau politică, exceptând perioadele ciclice ale alegerilor: „Există pericolul de a ne pierde într-o bătălie cu sens şi cu efect elec-toralist imediat şi suntem hotărâţi să evităm angajarea în asemenea bătălie. Nu e o Constituţie făcută după cum vrea Traian Băsescu, nu va fi o Constituţie revizuită împotriva lui Traian Băsescu. (… ) Atunci când vom revizui, e bine să nu uităm experienţele prin care am trecut, dar să fim convinşi că facem această Constituţie pentru prezent, pentru viitor, nu pentru trecut, pentru că ceea ce ar fi de amendat, reparat, pedepsit în trecut nu poate face această Constituţie. Cea mai mare capcană în care putem cădea e să personalizăm principiile Constituţiei”.
Obsesia preşedintelui României
Miercuri, 13 februarie, cifră cu ghinion, ar spune unii, a marcat o nouă etapă în conflictul mocnit dintre preşedintele statului şi actuala uniune politică, majoritară în Parlament, spre paguba demo-crat-liberalilor, ameninţaţi cu spectrul marginalizării şi perspectiva pierderii puterii de-a mai manevra electoratul. Când plenul reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului a aprobat, în cea de-a treisprezecea zi a lunii februarie, cu 439 de voturi „pentru” şi o abţinere, proiectul de hotărâre de constituire a Comisiei comune de elaborare a propunerii legislative de revizuire a Constituţiei, democrat-liberalii au înţeles că au tot mai mari şanse, pe viitor, de a nu mai putea să facă jocurile după cum vor prin intermediul instituţiei prezidenţiale. Reamintim că duminică, 22 noiembrie 2009, a avut loc faimosul referendum care viza structura Parlamentului României, inclusiv numărul de parlamentari. Biroul Electoral Central, după numărarea voturilor din toate secţiile, a anunţat că prezenţa la referendum a fost de 50,95%, din care 88,84% din alegători au votat pentru reducerea numărului de parlamentari, iar pentru parlament unicameral, 77,78%. Era o mişcare politică ce ar fi avantajat PDL, pe atunci majoritar, prin tot felul de alianţe, în Parlament, reducându-se astfel, destul de eficient politic, puterea PSD-ului de a se implica în sfera de activitate cu finalitate legiuitoare. Desigur, public altele au fost argumentele, cu un puternic caracter populist, speculându-se de către demo-crat-liberali gradul ridicat de antipatie populară faţă de mediul politic, grad întreţinut şi speculat cu abilitate. In felul acesta, se deturna atenţia maselor de la adevărata problemă din acel moment: scăderea puterii de cumpărare a populaţiei.
In ceea ce-l priveşte, atât ca persoană politică, dar şi ca reprezentant al USL, calitate pe care n-o poate da uitării, Crin Antonescu a spus ca nimeni nu a ignorat rezultatul şi sensul referendumului din 2009, dar a subliniat că nu trebuie ignorat nici faptul că respectivul referendum a fost impus în condiţii anormale, nepotrivite, pentru că a fost ataşat, respectiv suprapus pe un scrutin care avea altă miză şi pentru că nu s-a făcut o dezbatere publică prin care cetăţenii să fie informaţi corect. De asemenea, Crin Antonescu a mai declarat că a doua temă e referendumului din 2009, cea privind reducerea numărului de parlamentari, a fost intrudusă în scopuri de propagandă po-pulistă. Crin Antonescu a spus că şi USL doreşte reducerea numărului de parlamentari, dar nu din considerente populiste, ci din încercarea de a găsi o formulă raţională şi eficientă pentru exerciţiul calităţii de parlamentar. De fapt, reducerea numărului de parlamentari ar putea avea ca efect dispariţia celor PDL-işti şi UDMR-işti din Parlament. Abil politic, ţinând cont şi de interesele politice ale grupului său, preşedintele Traian Băsescu declarase anterior, la Academia Română, că punctul de pornire pentru modificarea Constituţiei trebuie să fie referendumul din 2009 privind legislativul unicameral cu 300 de parlamentari, iar orice altă variantă i-ar situa pe cei care o aplică „deasupra voinţei poporului”. Interesant, dar extraordinar, este faptul că nici el, nici prim-ministrul său, în perioada 2009 – 2011, nu au ţinut cont de voinţa poporului când i-au redus cu 25% dreptul la viaţă. Alte vremuri. Crin Antonescu a sintetizat luni pertinent atmosfera din jurul revizuirii Constituţiei: „Eu cred că trebuie evitat pericolul de a ne angaja în polemica meschină, sub nivelul şi sub miza revizuirii, la care ne invită sau provoacă actualul preşedinte”. Să nu uităm că, anul trecut, Traian Băsescu a încercat să forţeze nota afirmând că demisionează numai dacă se va revizui Constituţia.
Respiraţie condiţionată
In 2012, vicepreşedintele PNL, Sorin Frunzăverde, declara ca un fel de răspuns la afirmaţia lui Traian Băsescu: „În primul rând trebuie stabilită foarte clar forma de stat pe care o va adopta România. Constituţia actuală, datorită faptului că a fost elaborată în condiţiile acelea istorice şi politice, ulterior cosmetizată în 2003, nu mai corespunde stadiului în care se află România astăzi. Eu cred că trebuie revizuită Constituţia începând cu mandatul următor al Parlamentului (n. red.: se referea la alegerile parlamentare ce urmau să aibă loc la sfârşitul lui 2012). Cred că trebuie stabilit foarte clar că România este o republică parlamentară. Primul-ministru este figura centrală, el guvernează, evident supravegheat de Parlament, aşa cum se întâmplă în Germania, spre exemplu. Preşedintele – ales de Parlament în mod normal”. Atunci, în 2012, ca şi acum trebuie luat în calcul profilul psihologic şi de mentalitate al lui Traian Băsescu. Actualul preşedinte al statului preferă o republică prezidenţială, ceea ce înseamnă puteri dictatoriale pentru preşedintele statului, prim-ministrul fiind dependent de voinţa prezidenţială. Cu alte cuvinte, nimeni nu mai avea voie să răsufle decât cu aprobare de la Cotroceni. De altfel, prin propunerea făcută, „revizuiţi Constituţia după care demisionez” Traian Băsescu urmărea anihilarea lui Victor Ponta. Să nu uităm că Băsescu a mai oferit o variantă: demisiona doar dacă demisionau simultan cu el toţi parlamentarii, ceea ce ar fi lovit dur în USL. Nu avea importanţă pentru Băsescu că astfel statul intra într-o criză politică ce putea declanşa o şi mai puternică criză economică ca rezultat al crizei de imagine externă, care ar fi redus şi mai mult şansele populaţiei de a vedea o cât de cât creştere a speranţei într-un nivel de trai mai în concordanţă cu cel european.
Suveranitate
Pe de altă parte, senatorul PNL, Tudor Chiuariu, a declarat, ieri, că menţinearea sistemului bicameral la momentul revizuirii Constituţiei a fost decis de electorat la alegerile parlamentare din 2012, când efectele referendumului din 2009 privind Parlamentul unicameral au fost anulate: „Suveranitatea poporului a fost exprimată ultima dată la alegerile legislative, în care noi am spus înainte în ce sens vrem să revizuim Constituţia şi că nu vom renunţa la bicame-ralism, care e principiul de organizare a tuturor democraţiilor civilizate. (…) Evident, asta este ultima exprimare populară în sensul în care noi am spus, da, vom revizui Constituţia, da, vrem un parlament bicameral”.
Ieri, Crin Antonescu a dat o declaraţie care, într-un stat normal politic, ar trebui să lămurească definitiv lucrurile şi să pună capăt sâcâielilor provocate de Traian Băsescu: „Deşi nu toate articolele Constituţiei vor fi revizuite, există o deschidere totală către orice propunere privitoare la orice articol. Există preocuparea la nivelul acestei Comisii (n. red.: se referă la Comisia parlamentară de revizuire a Constituţiei) de a nu rata prilejul unei ample construcţii care să răspundă tuturor problemelor de actualitate şi de viitor. (… ) Constituţia nu se face pentru a clarifica raportul între doi demnitari, preşedinte – premier, nu se face pentru viitorul preşedinte, pentru actualul sau viitorul premier, nu se face doar pentru politicieni şi viaţa politică. Constituţia se face pentru cetăţeanul român”.
Cu toate acestea, există din partea USL-ului temerea ca nu cumva unii din membrii Comisiei, neuselişti, să impună revizuirea în grabă a Constituţiei, Crin Antonescu declarând: „Există primul risc, care ne sare în ochi – vrem să-l evităm – de a grăbi şi de a trece în forţă această revizuire atâta vreme cât există o majoritate politică de peste 2/3, suficientă deci pentru a-şi impune punctul de vedere. Nu vrem să facem asta, am spus-o limpede, şi eu, şi premierul Ponta”.