Premierul, necruţător cu miniştrii, s-a dezlănţuit in şedinţa de Guvern Mihai Tudose atacă dur caracatiţa nepăsării şi indiferenţei

Nu vă faceţi iluzii. Fiecare ministru este conştient că există şansa să nu poată rezista un mandat, dar, chiar dacă nu se discută public acest aspect, dacă prinde cel puţin un an,, îşi face plinul. Sunt, trebuie s-o spunem, şi miniştri corecţi, dar sunt puţini, nu pe cale de dispariţie. Marea miză a unui ministru este să nu se trezească cu DNA-ul la uşă, după ce-i expiră mandatul. De ce? Păi, dacă nu-şi dă girul pentru executarea unor comenzi ale celebrei clientele politice, cât e ministru, este lăsat să doarmă liniştit, apoi, dacă a supărat, este, mai devreme sau mai târziu, trimis, să se refacă la loc răcoros, cu umbră… zăbrelită. în plus, i de dă haine de lux, în dungi, iar dacă este prea cald, în curtea de frecventă folosinţă, i se pune la dispoziţie scaun în dungi, cu masă în dungi, iar pentru a nu face insolaţie, o umbrelă de soare în dungi. în fine, asta este o altă poveste.
Partea proastă este că ministerele joacă uneori cum le dictează mafia, de exemplu, a medicamentelor. Să nu mai ne prefacem că suntem fete mari, deoarece nu mai suntem de mult, nici cel puţin în urechi. Vedeţi, cu excepţia celor care au două, trei sau patru clase, în rest, orice ce român, fiindcă asta este mentalitatea la ora actuală, după douăzeci şi şapte de ani, visează să corupă, cel puţin o dată în viaţă, viaţa de aici, că în cea de dincolo nu se ştie, fiindcă nu s-a mai întors nimeni să ne sună dacă în Rai sau în Iad se poate practica traficul de influenţă. Partea veselă este că uneori, funcţionarii din ministere sunt, uneori, mai tari ca ministrul ce le face umbră deasupra capetelor.
Pentru ca un stat să fie puternic…
Dar să revenim. Deci, pentru ca un stat să devină puternic, sau cel puţin să nu-l mai doară capul, trebuie să fie performat în domeniile producţiei industriale, agricole, în sfera sănătăţii, a învăţământului şi a cul-turiii. Nu vom despica firul în patru, dar ne vom referi puţin la sănătate. Clientela politică, la români, este echivalentul mafiei. Avem mafie de tot felul. Mafia producţiei şi a comercializării medicamentelor. Avem mafia manualelor şcolare, în acest domeniu, concret, fiind vorba de edituri şi de comerciaţii de manuale, vorbind în linii mari, deşi se poate vorbi şi în linii… de tramvai. Să nu ităm nici mafia transporturilor, dar mai ales să nu uităm să iubim… trandafirii, căci e rentabil. în fine, nu mai avem fabrică de medicamente, nici institut deoarece nu a mai vrut mafia românească să mai avem. Vedeţi, importul de medicamente este foarte rentabil pentru mafia românească, adică, să vorbim concret, pentru românii care se ocupă cu importul de medicamente şi pentru cei care se preocupă cu vânzarea lor, adică… farmaciştii. Dacă medicamentele sunt de producţie autohtonă sau produse de Institutul „Cantacuzino”, atunci se micşorează dramatic profitul. Că cele de import sunt mai scumpe, nicio problemă, de grijă pentru sănătatea lor, românii tot vor cumpăra, indiferent de preţ. Că unii mor, între timp, nicio scofală, ţara să fie, că români sunt destui. Mai putem vorbi şi de o mafie mai inedită, cea a medicilor care, în cârdăşie cu farmaciştii, trimit pacientul doar la o anumită farmacie. Uneori, chiar dacă omul nu este bolnav, medicul tot îl abureşte, trimiţându-l la o anumită farmecie, deoarece de la patronul acesteia primeşte o… atenţie.
Mafia manualelor îmbracă forma licitaţiilor trucate sau dirijate. Indivizi respectabili, după ce au fost sensibilizaţi, fac pe dracu-n patru să câştige licitaţia edutura care, chipurile, prezintă o ofertă de preţ avantajoasă şi o şpagă atractivă. Dacă ar fi ca românii să cunoască tot adevărul, ar apare un pericol: îngroziţi, ar emigra toţi, indiferent de vârstă. Mai mult, dacă ar fi la curent cu tot ce se întâmplă, de furie, ar emigra şi locatarii cimitirelor. Astfel, în ţară ar rămâne doar politicienii şi clientela
lor. Premieră politică
în fine, premieră în politica internă românească: miniştrii au fost luaţi la şuturi de către prim-ministrul Mihai Tudose în a doua şedinţă de Guvern. Ministrul Sănătăţii, Florian Bodog, pentru problema vaccinurilor, ministrul Educaţiei, Liviu Pop, pentru cea a manualelor, iar ministrul Transporturilor, pentru licitaţiile care întârzie să fie ridicate pe SEAP. „Totalul ar fi de 400 de milioane de euro. Dar pentru etapa I, domnule ministru de Finanţe, la rectificare vreau banii ăştia. Nu e cu da sau nu. Da?”, i s-a spus ministrului lonuţ Mişa, după ce Carmen Dan, ministrul de Interne, a prezentat necesarul pe linie de intervenţie rapidă SMURD şi servicii speciale.
Apoi, prim-ministrul i s-a adresat ministrului Educaţiei: „Domnule ministru Pop, credeţi că e vreo şansă să fim primul Guvern care în 10 ani -sau câţi or fi – să nu mai aibă la 15 septembrie celebrul scandal al manualelor care nu sunt când începe
anul?”.
Totodată, Mihai Tudose a spus că trebuie să existe în România „o fabrică de vaccinuri”, cerându-i ministrului Sănătăţii, Florian Bodog, să prezinte un plan pentru ca Institutul Cantacuzino să devină „funcţional”. Bineînţeles, pe acelaşi ton: „Cum facem ca săptămâna viitoare să ne prezentaţi un necesar să avem şi noi Institutul Cantacuzino funcţional?”, l-a întrebat Tudose pe Bodog.
Totuşi, să nu fie doar o furtună într-un pahar cu apă, doar un show politic, de ochii Ambasadei SUA. Oare cât va răbda clientela politică să stea în banca ei? Vom vedea.