PREVENIREA INFRACŢIUNILOR CONTRA PATRIMONIULUI, ÎN ATENŢIA POLIŢIEI

Adoptarea unei conduite preventive, luarea măsurilor de siguranţă şi acordarea unei atenţii sporite protejării bunurilor proprii reprezintă condiţiile importante pentru reducerea infracţiunilor contra patrimoniului. De aceea, o zi în „Săptămâna Prevenirii Criminalităţii” este dedicată activităţilor menite să informeze cetăţenii cu privire la astfel de fapte. Sondajele de opinie realizate de Poliţia Română ne arată faptul că oamenii simt nevoia de informare în ceea ce priveşte modul de comitere a diverselor infracţiuni. În a treia zi a „Săptămânii Prevenirii Criminalităţii”, s-a axat pe prevenirea infracţiunilor contra patrimoniului (furturi din locuinţă, tâlhării, înşelăciuni şi distrugere). Astfel, poliţiştii de prevenire au fost prezenţi în mijlocul comunităţilor cu informaţii interesante şi importante destinate prevenirii infracţiunilor contra patrimoniului, fapte ce au un impact deosebit, mai ales în rândul seniorilor. lnfracţiunile contra patrimoniului sunt rezultatul interacţiunii unor factori sociali, individuali şi contextuali, a căror cunoaştere şi intervenţie preventivă reclamă eforturi din partea tuturor. În consecinţă, acest tip de infracţionalitate este influenţat de modificările de natură socio-economică intervenite la nivelul unei comunităţi, de schimbările apărute în modul de manifestare a infracţiunilor sau de apariţia unor noi moduri de operare şi, nu în ultimul rând, de modificările conceptuale şi procedurale intervenite în legislaţia românească, modificări menite să răspundă mai bine combaterii infracţiunilor contra patrimoniului.Statistica relevă faptul că infracţiunile contra patrimoniului reprezintă aproape jumătate (44%) din totalul infracţiunilor sesizate în ţara noastră în anul 2017 şi două treimi (66,6%) din infracţiunile judiciare sesizate în aceeaşi perioadă. Astfel, numărul lor a scăzut cu 7,16% faţă de anul precedent, menţinân-du-se trendul descendent început în anul 2012. Anul trecut, cele mai multe furturi sesizate au fost cele din locuinţe (15,8%), urmate de cele din societăţi comerciale (15,3%), de furturile din autovehicule (9,6%), furturile din curţi, anexe gospodăreşti, gospodării (8,3%) şi de furturile din buzunare, poşete, genţi (7,5%). În privinţa furturilor de componente din exteriorul autovehiculelor, după anul 2010, tendinţa de scădere s-a menţinut, pentru ca, în 2017, să fie sesizate cu 19% mai puţine infracţiuni de acest tip decât acum 10 ani.
Per ansamblu, numărul furturilor a scăzut cu 8,5% în anul 2017 faţă de anul 2016, 70,1% dintre acestea fiind comise în mediul urban. Analiza statistică referitoare la infracţiunile de tâlhărie arată că numărul acestora a scăzut cu 5,9% în anul 2017 faţă de 2016, continuând trendul descendent început în anul 2013. La această evoluţie au contribuit pedepsele mai mari aplicabile pentru tâlhărie, prevăzute în noul Cod Penal, introducerea unor sisteme de supraveghere video a perimetrelor stradale, în mediul urban, dar şi desfăşurarea, de către poliţişti, a unei serii de activităţi şi campanii preventive. Aproximativ 82% dintre aceste fapte s-au petrecut în mediul urban, în special pe stradă, iar aproape jumătate (41,8%) au constat în smulgeri de obiecte (telefon mobil, poşete, bijuterii, etc). În general, autorii smulgerilor urmăresc obţinerea unor obiecte de volum mic, dar pe care le pot valorifica uşor şi profitabil, telefoanele mobile fiind îndeosebi vizate. lnfracţiunile contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, în special înşelăciunile au un statut aparte în totalul infracţiunilor contra patrimoniului, având în vedere faptul că, deşi reprezintă doar 12%, respectiv 8% din acestea, fac apel la mecanisme psihologice şi au un impact emoţional puternic asupra membrilor comunităţii. Marea majoritate a infracţiunilor de înşelăciune (82% dintre acestea) s-a produs în mediul urban. Adaptabilitatea autorilor acestui tip de infracţiuni a dus la diversificarea modurilor de operare, astfel încât, în prezent, există o mare varietate de metode care se subsumează noţiunii de înşelăciune (ex. Maradona, Accidentul etc.). Autorii infracţiunilor de înşelăciune sunt, în general, inteligenţi şi profită de vulnerabilităţile psihologice ale victimelor, le amplifică şi le speculează/exploatează vulnerabilităţile, sunt bine informaţi cu privire la prevederile legale, la diverse diagnostice medicale, notorietatea unor personaje publice, actualitatea unor subiecte şi îşi perfecţionează continuu metodele. În ceea ce priveşte infracţiunea de distrugere (care reprezintă aproximativ 20% din totalul infracţiunilor îndreptate împotriva patrimoniului), începând cu anul 2014 tendinţa este de scădere. Comparativ cu anul 2016, în anul 2017, numărul acestor fapte s-a redus cu 2,1%. Cele mai multe infracţiuni de acest tip au fost sesizate în mediul urban (62,8%). De asemenea, s-a constatat faptul că majoritatea infracţiunilor de distrugere au un pericol social redus şi sunt produse, cel mai frecvent, fie ca răzbunare, fie în acţiuni de vandalizare nemotivată. Statisticile Poliţiei Române arată un trend descendent al infracţiunilor contra patrimoniului, semn că activităţile preventive desfăşurate permanent de poliţişti şi-au dovedit eficienţa. Acest lucru ne încurajează să le continuăm pentru menţinerea trendului descendent şi în viitor.