Psihologia politică şi apărarea socială (XIV)

dr. Gustave Le Bon
în afară de caracteristicile şi aptitudinile de rasă, mai intervine şi un alt factor psihologic capital: trecutul. Este evident că popoarele unificate de secole sub controlul unui Stat ce le reglementează cele mai mici amănunte ale vieţii lor sociale, industriale, comerciale şi chiar religioase, nu va avea aceleaşi aspiraţii, aceleaşi tendinţe ca tinerele naţiuni, ce au în urma lor un trecut politic foarte scurt, în consecinţă incapabil să conteze în luarea deciziilor politice interne sau externe.
Colectivismul etatist ce ne sufocă din ce în ce mai mult, în realitate, a fost practicat dintotdeauna de către monarhiile noastre, acesta fiind şi motivul pentru care popoarele latine revin cu uşurinţă la el. Minuţioasele reglementări ale lui Colbert ar alcătui un excelent capitol al unui tratat de socialism etatist.
în prezent, Statul fiind considerat un fel de divinitate protectoare, toate partidele, toate clasele sociale consideră că este ceva de la sine înţeles să-i ceară să intervină în reglementarea problemelor specifice fiecăruia şi să le apere interesele. Primii, care s-au adresat Statului, au fost industriaşii ce s-au rugat de el să-i protejeze cu scopul de a-i îmbogăţii, folosindu-se de protecţii vamale, de recompense, de subvenţii etc. Astfel, în mod evident, s-a distrus concurenţa, dar, în acelaşi timp, a fost paralizată orice iniţiativă, şi, drept urmare, orice progres.
Cu timpul, devenite puternice prin numărul de membri, clasele muncitoreşti, la rândul lor, au cerut protecţia Statului, dar, de data aceasta, împotriva stăpânilot industriei. Cedându-ae în faţa pretenţiilor lor, se înaintă şi mai mult pe drumul socialismului, deschis de protecţionism.
Pentru a satsface cererile în creştere, Statul se angajă pe drumul arbitrariului despotic şi al spoliaţiunilor: pensie dată muncitorilor, obligatoriu plătită de patroni, altfel spus, caritate cu forţa, pe cheltuiala lor, cumpărarea căilor ferate şi extinderea progresivă a monopolurilor, în aşa fel încât muncitorii vor fi transformaţi în funcţionari întreţinuţi de Stat etc.
Dar, toate aceste ne vor costa foarte scump, iar angrenajul urmărilor va merge, în mode fatal, înainte, legislatorii fiind astfel împinşi să încerce să jupoaie posesorii de avere, folosind impozite progresive, tot mai apăsătoare, fără să înţeleagă, de altfel, că micul număr al privilegiaţilor impozitaţi va face derizorii sumele obţinute prin impozitare. Spolierea celor bogaţi va avea drept consecinţă finală, ruinarea marii industri, astfel încât se va ajunge până la urmă la egalitate în sărăcie. Acesta va fi nivelul visat de atâtea suflete, dominate de ura faţă de superiori.
Cu toate că a devenit destul de lungă, enumerarea factorilor ce provoacă evoluţia socialismului, nu i-am inclus pe toţi. Va trebui să înţelegem cum se propagă în mase, doctrinele, de ce cuvinte şi formulări foarte vagi au uneori puteri aşa de mari, încât pun mulţimile în mişcare. Astfel, ne vom afla în faţa a noi factori importanţi, creaţi de speciala mentalitate a mulţimilor.
Dar, examinarea cauzelor extinderii socialismului nu va fi niciodată finalizată de acest studiu, deoarece socialismul nu face ravagii doar printre oamenii inculţi sau analfabeţi, ci, mai mult chiar, şi printre profesori sau burghezii înstăriţi, mulţumiţi cu soarta lor.
Astfel, pentru a înţelege răspândirea socialismului, este necesar să punem în discuţie şi alţi factori psihologici, printre care, cel mai important ar fi contagiunea mentală prin imitaţie. Contagiunea mentală prin imitaţie se găseşte activă, mereu în zorii formării marilor credinţe şi explică răspândirea largă a acestora.
Atâţia factori acţionează pentru formarea şi punerea în mişcare a unui fenomen social, încât pare dificil să poţi doza influenţa efectelor acestora. într-adevăr, problema dozării este atât de arzătoare, încât necesită rezolvare. Dar, cum s-o rezolvăm?
Teoretic, se poate prin două metode diferite: una foarte simplă, cealaltă, destul de complicată.
Metoda foarte simplă şi din acest motiv, foarte răspândită, constă în a presupune că fenomenele sociale apărute se datorează unei cauze unice şi uşor de înţeles. Astfel, devine uşor să găseşti remedi aparente la toate relele sociale. Muncitorii unui stat se declară nemulţumiţi de viaţa lor? Problema se rezolvă foarte simplu: punem un impozit pe venit, ceea ce va permite jumulirea celor bogaţi şi îmbogăţirea muncitorilor. Populaţia unui stat a început să îmbătrânească? Vom rezolva această problemă prin stabilirea de noi obligaţii pentru cetăţenii ce nu au destui copii. Vor avea ei? S-ar putea ca unii economişti să se îndoiască.
Astfel gândesc politicienii cu mintea îngustă şi gândirea lor simplistă, pe care am rezumat-o în exemplele date, ceea ce ne-a costat detestabile legi.
Tradus din franceză spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali, de către Mircea COTÂRŢĂ