Declinul economic al Rusiei

La un an după reîntoarcerea sa la Kremlin, Vladimir Putin, orice ar spune şi ar scrie mass-media ce se-nghesuie să-l gâdile pentru a se simţi bine, de altfel starea de bine este reciprocă, mai ales financiar, situaţie ce seamănă cu starea mass-media din perioada portocalie a României, deci oricât ar sta Putin în cap şi-n picioare, acesta este tot mai înghesuit de situaţia internă a Rusiei. Acum, Vladimir trebuie să facă pe dracu’-n patru pentru a relansa economia rusească ce dă semne tot mai mari de oboseală, chiar dacă patronatul rus a supt cât a putut din economia românească, ca pe vremea lui Stalin, aspect normal deoarece eram conduşi, după ’89, de un prea bine cunoscut al Kremlinului. Din păcate, după ce au făcut praf tot, absolut pe tot ce au pus mâna, în România, ruşii de după Elţîn s-au întors la ei acasă, puţin mai bogaţi, românii rămânând puţin mai… săraci.
în plus, Vladimir trebuie să mai facă faţă şi unei alte provocări: este tot mai acuzat că atentează la virginitatea democraţiei ruseşti. Regimul Putin a marcat un zdrobitor adio glasnostului lui Gorbaciov. După cum observă Amnesty International, Rusia poartă doliu după decesul libertăţii de exprimare. Este un doliu de lungă durată, începând cu ziua de 6 mai 2012, când a fost reprimat „Marşul celor un milion”, în piaţa Bolotnaia, din Moscova. Ce-o mai regreta Traian că nu a putut proceda asemenea lui Vladimir, în iarna lui ianuarie 2012. Atunci, pe 6 mai 2012, în piaţa Bolotnaia au fost arestaţi şaptesprezece protestatari pe motiv că tulbură liniştea şi ordinea publică. De atunci, „Reporteri fără frontieră” îl califică pe Putin drept pasărea de pradă a libertăţii de exprimare a presei. Mulţi ziarişti au declarat că, de anul trecut, după evenimentele din piaţa Bolotnaia, îşi exercită meseria practicând autocenzu-ra, trăind cu permanentul sentiment de frică că, pentru o frază sau un cuvânt scăpat, pot fi arestaţi. De altfel, Maşa Gessen a scris în „Globe and Mail” că majoritatea ziariştilor ruşi trăieşte cu sentimentul că se află într-o permanentă stare de asediu. Mai mult chiar, cunoscutul ziarist Vladimir Frolov, preşedintele organizaţiei „LEFF Group”, ce se ocupă cu gestionarea relaţiilor cu publicul, semnatar al editorialului din „Moscow Times”, Vladimir Putin nu se deosebeşte cu nimic de fostul rais al Egiptului, Hosni Mubarak: aceeaşi preferinţă pentru represiunea selectivă, aceeaşi plăcere pentru anatemizarea opoziţiei, aceeaşi atitudine dispreţuitoare pentru dialogul politic cu cei ce nu-i cântă în strună. Ce mai seamănă Vladimir cu Traian. Parc-ar fi rude, fraţi de tată. Şi în plus, aceeaşi mare plăcere de a trage ţepe electoratului, după ce s-au văzut cu sacii în căruţe.
Dar, cel care lămureşte parţial de ce Putin este la al treilea mandat de când stă la putere este Peter Lavelle de la postul de radio „Vocea Rusiei”. Conform părerii sale, Putin se menţine la putere cu complicitatea majorităţii ruşilor ce continuă să fie conservatoare, nefi-ind obişnuită să trăiască şi să gândească liber. Peter Lavelle, după ani de zile de studiere a realităţii ruseşti de după Gorbaciov, a ajuns la concluzia că ruşii încă se simt în siguranţă, trăind în umbra cnutului. Pe de altă parte, pentru a calma Occidentul, pentru a-l elibera de obsesiile sale, referitor la Rusia şi la ruşi, Vladimir a ţinut recent un discurs maraton de cinci ore, în care printre altele a dat garanţii că Rusia nu se mai întoarce la epoca lui Stalin, arătându-se încrezător în viitorul ţării sale.
Cu toate acestea, un alt post de radio celebru, „Vocea Americii”, susţinătorul, pe vremuri, al Războiului Rece, scoate în evidenţă un alt aspect întunecat al Rusiei: economia sa a-nceput să piardă din viteză. Observatorii şi analiştii economici se tem să nu avem o reîntoarcere la perioada 2008 – 2009, când criza mondială şi scăderea cursului petrolului a provocat marasmul economiei ruseşti. Deja a apărut primul semn: în 2012, economia rusească a crescut doar cu 3,4%, iar la începutul acestui an, în primul trimestru, cu chiu, cu vai a atins o creştere de 1,1%. Pentru prima dată după 2009, producţia industrială nu a cunoscut nicio creştere. De asemenea, consumul, care până acum era totuşi susţinut de un şomaj slab, pe teritoriul rusesc, de numai 6% din totalul populaţiei apte de muncă, a cunoscut şi el o stagnare. Revizuindu-şi din mers previziunile economice, specialiştii din cadrul guvernului de la Moscova au redus creşterea economică, pentru 2013, de la 3,6%, cât se spusese iniţial, la 2,4%. Acest procent oficial de creştere economică nu este deloc pe placul ruşilor, mai ales că Putin a câştigat din nou puterea promiţând ruşilor o creştere anuală de 5%, pe toată durata noului său mandat.
Ironic, grupul de ziarişti de la „Wall Street Journal”, specializat în probleme economice mondiale, remarcă: singura amintire pe care, deocamdată, o va lăsa Putin este cea a ratării ocaziei de a-şi salva ţara de la un declin economic ce pare a nu se mai termina. Ceea ce se face că uită Occidentul şi Statele Unite este faptul că declinul economic al Rusiei nu a-nceput în perioada Putin, ci în cea a lui Gorbaciov. Prin dispariţia zonei est-europene, controlată economic de sovietici, Rusia a-nceput să gâfâie sub aspect financiar şi militar.