Psihologia politica şi apărarea sociala (LXXXIX) (urmare din nr. 7684, sâmbătă 9martie)

de Gustave Le Bon_
Când un regim politic şi social este inevitabil, până la urmă îl accepţi, dar trebuie să încerci permanent să-l ameliorezi ca finalitate funcţională. Se poate ameliora regimul parlamentar prin folosirea unui mod de alegere a deputaţilor care să le dea acestora din urmă o oarecare independenţă faţă de alegătorii lor, în sensul că deputaţii aflaţi în campanie electorală n-ar trebui să mai fie puşi în situaţia de ai recompensa, în perioada premergătoare votului, pe cei ce vor vota. De asemenea, putem ameliora sistemul dacă se iau măsurile pe care deja le-am indicat pentru a contracara periculoasa armată a funcţionarilor. Din momentul în care funcţionarii, atât la stat, cât şi în mediul privat, vor deveni nişte simpli agenţi auxiliari, cărora deputaţii nu le vor mai promite nimic, la începutul carierei lor, din acel moment, ei vor avea statutul de simpli servitori uşor de înlocuit şi nu se vor mai purta ca nişte stăpâni care şi-ar mai permite să joace pe degete societatea, după bunul lor plac.
în sfârşit, regimul parlamentar se va ameliora din clipa în care guvernul se va decide să dea dovadă de puţină energie şi nu va mai pactiza, una două, cu cei ce produc dezordine, pe motiv că numai în felul acesta îi poate potoli. Oare, în ciuda atâtor exemple care se tot repetă, oamenii aflaţi la putere nu pot să înţeleagă, până la urmă, că slăbiciunea constantă de care dau dovadă, amnistia la foc continu, pe care o decretează neîncetat, nu fac decât să crească ca număr armata revoltaţilor, incendiatorilor şi sabotorilor?
De fapt, s-a ajuns în situaţia că se dau amnistii la foc continu, urmate de revolte la foc continu. Astfel, bilanţul devine din ce în ce mai sumbru.
1907, revolta a două departamente din Sudul Franţei şi a unui regiment; 1908, revolta înarmată a muncitorilor din Draveil; 1909, greva poştaşilor şi a docherilor, greva revoluţionarilor din Meru şi Mazamet, sabotaje de tot felul, folosirea dinamitei pentru aruncarea în aer a vapoarelor; 1910, o nouă grevă a docherilor din Marsillia, etc.
Guvernul nostru dă dovadă de o slăbicune care nu-l va ajuta să rămână prea mult la putere. Când anarhia se va răspândi tot mai mult, iar partidul aflat la putere va fi tot mai neputicios, atunci anarhia va triumfa definitiv.
Capitolul VI Dezvoltarea despotismului
Evoluţia colectivismului şi a sindicalismului revoluţionar către despotismul absolut este una dintre caracteristicile vremurilor noastre. Un mare cotidian dădea un exemplu, ales dintre multe altele.
„Un caz nemaipomenit de odios de tiranie sindicalistă a avut loc la Cette. Sindicatul a interzis la doisprezece muncitori să lucreze, deci să mai poată trăi, mai ales că aceştia, pentru a nu muri de foame nu aveau altceva de vânzare decât puterea lor muncă”.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali.