Psihologia politica şi apărarea sociala (XC)

de Gustave Le Bon_
„Deci, care este crima acestor muncitori? Crima lor este că au acceptat să lucreze în locul celor ce făceau o grevă pe care aceşti muncitori nu o susţineau.
Nicăieri în Franţa tirania sindicaliştilor nu a provocat mai multă pagubă şi nu a cauza ruinarea unor oameni ca la Cette, un oraş sărac, deja slăbit de criza economică. Docherii, prin pretenţile lor exagerate, prin repetatele lor greve, au făcut tot ce se putea pentru a distruge ceea ce mai exista în al doilea port la Mediterana. Sărăcia, mizeria au crescut, cheiurile erau pustii, la intervale rare, abia dacă o navă mai acosta în port”.
Nu doar la Cette au avut loc asemenea evenimente. Ele pot fi observate peste tot. După ce au fost o excepţie, au devenit o regulă.
O astfel de generalizare rezultă din cauze produse în trecutul îndepărtat. Evenimentele politice şi sociale nu se produc spontan. Au rădăcini profunde şi reprezintă mereu dezvoltarea fenomenelor anterioare.
Discursurile tuturor politicienilor, de la începutul Revoluţiei franceze până în zilele noastre, au stimulat ura faţă de despotism şi iubirea de libertate. Dar faptele acelei perioade au scos, dimpotrivă, la iveală, groaza profundă faţă de libertate, – mai ales faţă de cea a altora -, şi o plăcere nemaipomenită pentru impunerea tiraniei. Toate bătăliile noastre politice au avut ca subiect, aproape exclusiv, problema de a şti care partid va impune tirania şi ce clasă de cetăţeni o va suporta. De pe vreme lui Ludovic al XlV-lea şi până în prezent, puţin ne-am schimbat ca mentalitate şi discurs politic. La vremea respectivă, Statul îi persecuta pe protestanţii şi pe janseniştii rebeli, folosind toate metodele care-i conveneau. În prezent, aplică aceleaşi metode faţă de cei care îndrăznesc să nu gândească ca el, confiscându-le bunurile. Micii noştri despoţi din ziua de astăzi nu se pot compara cu Ludovic al XIV-lea, dar simt aceiaşi nevoie de a domina. Sindicatele muncitoreşti au moştenit mentalitatea de despot a marelui rege.
Toate partidele din Franţa sunt animate de aceiaşi egală intoleranţă sălbatică, de aceiaşi identică tendinţă spre tiranie. După cum scria, pe drept cuvânt Faguet, primul lucru pe care-l învaţă copilul este doctrina detestării, este ura faţă de unele categorii de cetăţeni. Se ştie cu câtă vigoare un foarte mare număr de cadre didactice hrănesc aceste stări de suflet în rândul oamenilor de jos.
Trebuie să suportăm acestă foarte puternică înclinaţie pentru despotism şi oroarea nostră de neînvins faţă de toleranţă, sentimente pe care le au clasele sociale cele mai diferite.
Practicat mai întâi de nobilime şi de regi, apoi de burghezie, despotismul este acum practicat de oamenii din clasele sociale inferioare. Aceştia practică, în mod natural, despotismul violent, caracteristic mentalităţii lor rudimentare. Acest lucru nu displace socialiştilor, care nu încetează să-i linguşească cu vorbe de laudă pe care doar sclavii le adresează regilor africani.
Toate deciziile luate de câţiva agitatori, în cârciumi, după ce li s-a urcat vinul la cap, sunt ascultate cu respect şi executate cu supunere.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali.