Psihologia politică şi apărarea socială (XCVII)

de Gustave Le Bon_
(urmare din nr. 7707)
„Glorioasa mişcare a socialismului, care, în secolul trecut1) a dat naştere la atâtea speranţe, riscă acum să devină falimentar de tristă. Iată cum, la umbra socialismului muncitoresc şi revoluţionar, au început să apară ca ciupercile după ploaie, dar de data aceasta nu ciuperci comestibile, ci numai otrăvitoare, ce sufocă avântul mişcării socialiste, o mul-titudinede mişcări socialiste ciudate şi imprevizibile. Astfel, în prezent, avem socialismul de Stat, socialismul municipal al societăţii apei şi a gazului, socialismul mason, socialismul integral şi inte-galist şi o întreagă altă serie de socialisme la care se aduagă diferite etichete. Mai nou, apărat oficial de cel mai mare partid socialist, avem socialismul patriotic. Oare când o să apară socialismul capitalist ?”
Latura himerică a ideii de colectivism a început acum să fie tot mai clară pentru multă lume. Cu toate acestea, ideea continuă să se impună puternic, în Parlament unde, sub influenţa ei, se dau legi pernicioase2), acesta fiind până la urmă motivul pentru care considerăm că este folositor societăţii să arătăm pericolele pe care le poate provoca ideea de colectivism. într-un alt capitol, vom analiza, în detaliu, sindicalismul, mişcare cu adevărat serioasă, sub aspect social, în comparaţie cu colectivismul, deoarece necesităţile economiei moderne au dat naştere la sindicalism, spre deosebire de colectivism, conceput de cei ce visează cai verzi pe pereţi.Unul dintre scopurile fundamentale ale socialiştilor era să facă să dispară inegalitatea între oameni şi să stabilească egalitatea condiţiilor sociale de trai. La început, s-a sperat că se va ajunge la desfiinţarea proprietăţii private, a averii individuale şi la gestionarea de către Stat a tuturor formelor de industrie.
Această doctrină socială este, în realitate, una dintre formele luptei eterne a celui sărac împotriva celui bogat, a celui incapabil împotriva celui capabil şi, din acest punct de vedere, această luptă apare chiar din zorii ivirii primelor forme de organizare socială. Toate popoarele au avut parte de manifestări porovocate de acest tip de luptă ce a fost mereu expresia conflictului inevitabil, până la urmă, dintre clase şi categorii sociale. La greci, această luptă a dus la pierderea independenţei, pentru romani, a dus la sfârşitul Republicii şi la instaurarea Imperiului.
Revoluţia franceză nu prea i-a aven-tajat pe socialişti. A proclamat egalitatea între oameni, dar, după ce a expropriat nobilimea şi clerul, s-a grăbit să declare că proprietatea este sfântă, fiind însăşi baza ordinii sociale. Au fost câteva tentative de socialism de factură comunistă, dar foarte repede, adepţii acestei orientări au fost ghilotinaţi.
1) Gustave Le Bon se referă la secolul al XIX-lea.
2) Pernicios, -oasă, pernicioşi, -oase, adj. Care cauzează un rău, care este periculos (în special pentru sănătate); în textul lui Gustave Le Bon: vătămător, dăunător pentru societate. Din lat. per-niciosus, fr. pernicieux.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali.