Criminalul din Topoloveni care a tranşat pe Iuliana Neblea a fost reţinut pentru 29 de zile

Date:

MANA STANGA GASITAIn 24 de ore se pot întâmpla multe în lume. În timp ce alţii sunt foarte preocupaţi să bârfească sau să-şi sape la greu aproapele pentru a obţine un avantaj material ori pur şi simplu o fac din invidie, de oftică, pentru că aşa le este firea, în alte colţuri ale lumii au loc adevărate drame individuale sau colective, care, uneori, schimbă mersul lucrurilor.
Astfel, tatăl lui Ibrahim Todaşev, tânărul american de origine cecenă ucis în mai de către FBI, în timp de era interogat în legătură cu celebrul atentat de la Boston, a declarat public că doreşte ca agenţii federali să fie judecaţi deoarece, pe fundalul fricii colective din rândul populaţiei americane, nu l-au interogat pe fiul său, ci pur şi simplu l-au executat. „Au tras în el, iar după aceea, ca să fie siguri că este mort, i-au mai tras un glonte în cap. Prin comportamentul lor, acei oameni nu sunt agenţi FBI, sunt nişte bandiţi criminali”, a declarat tatăl lui Ibahim Todaşev, arătând fotografii cu cadavrul fiului. De fapt, nu ar fi pentru prima dată când agenţii FBI, prelevându-se de litera legii, se dedau la excese faţă de americanii proveniţi din părinţi emigranţi de altă rasă şi etnie decât cea anglo-saxonă. Adevărul este că atentatul din 11 septembrie a creat terenul propice pentru dezvoltarea şi răspândirea masivă a xenofobiei faţă de toţi cei ce provin din familii de emigranţi şi sunt de religie musulmană. Deocamdată, această stare de spirit pe teritoriul Statelor Unite este mocnită, dar dacă va scăpa de sub control, nu va trebui să ne mire că în Statele Unite va izbucni un mic război civil pe motive etnice şi religioase. Dacă acum viaţa socială şi economică nord-americană este calmă, aceasta se datorează faptului că civilii sunt ţinuţi sub control de către FBI, chiar dacă agenţii mai sar uneori peste cal. Desigur, declaraţia publică a lui Todaşev nu a provocat niciun comentariu din partea FBI-ului, dar s-a recurs la reprezentanţi oficiali ai forţelor de ordine care au spus că Ibrahim a fost foarte violent în momentul arestării sale, ameninţându-i cu un cuţit şi încercând să pună mâna pe un pistol. Mişcarea este inteligentă, iar declaraţia poliţiştilor justifică indirect gestul agenţilor FBI. Oricum, la ora actuală, americanilor nu le pasă dacă un emigrant sau copiii săi sunt ucişi sau nu conform prevederilor legii. Din păcate, americanii au ajuns să se creadă cel mai corect popor de pe suprafaţa pământul, crezând că sunt îndreptăţiţi să facă dreptate la ei acasă şi în lume după cum îi taie capul, fără să mai ţină cont de tradiţiile şi mentalitatea altor etnii sau rase.
Ruth Moore Act 2013
Pe de altă parte, tot în Statele Unite a ieşit la iveală un adevăr care va schimba sistemul juridic american. In urmă cu 23 de ani, Ruth Moore, pe atunci de 18 ani, fostă recrută a Marinei Americane, a fost violată de superiorul ei în grad. Este adevărat că, din punct de vedre fizic, dacă violatorul nu este sadic sau psihopat, femeia nu moare, dar rămân, în cazul multora, traumele psihice care le marchează existenţa. Unele, nu toate, din cauza unui viol ajung să privească cu ură bărbaţii. In fine, adevărul este că, în urmă cu 24 de ore, în sala de conferinţe a celui mai mare hotel din Washington DC, la doi paşi de Capitoliu, Ruth Moore a vorbit public despre exterienţa sa de acum 23 de ani, în faţa a peste o sută de femei. Acest aspect nu ar însemna ceva ieşit din normali-tate dacă nu ar fi un amănunt: cele peste o sută de femei erau toate foste angajate ale Armatei americane şi toate au fost violate, în primii ani de armată de către superiorii lor ierarhici. Se pare că-n realitate numărul femeilor cadre militare violate la-nceputul carierei lor este mult mai mare, dar până acum, chiar dacă unele dintre ele au protestat, dorind să li se facă dreptate, totul a fost maşamulizat pentru a nu afecta imaginea publică a armatei nord-americane. „Când privesc la voi – a spus Ruth Moore, adresându-se asistenţei – văd pe feţele voastre îndrăzneala de a spune adevărul, curajul, durerea trecutului, dar şi aceeaşi convingere pe care o am şi eu că se va face dreptate”. La cei 44 de ani ai săi, Ruth Moore, fără să vrea, a devenit eroina şi purtătoarea de cuvânt a cinci sute de mii de foste combatante în aramata nord-americană care au fost agresate sexual, în ultimii douăzeci de ani, în timpul efectuării seviciului militar. Violul a cărei victimă a fost, în 1987, a lăsat urme, Ruth Moore trebuind să rabde 23 de ani până când Departamentul foştilor combatanţi să recunoască veridicitatea faptului descris şi să-i acorde alocaţia de invaliditate conform diagnosticului medical: sindrom de stres post-traumatic. De asemenea, valurile făcute de Ruth Moore au determinat Congresul Statelor Unite să dezbată un proiect de lege care să pună capăt la ceea ce deja se numeşte în massmedia epidemia violului în armata nord-americană. Legea pe care o are Congresul în dezbatere se numeşte Ruth Moore Act 2013. Adevărul este, că ne place sau nu, trebuie să constatăm una dintre marile diferenţe dintre politicianii nord-americani, cu unele excepţii, şi cei români: la ei, totuşi, se aprobă legi ce corespund cu nevoile de lungă durată ale populaţiei sau ale unor grupuri socio-profesionale. La noi, după 1 ianuarie 1990, politicienii s-au dat peste cap să fie legiferate legi noi ce corespund doar cu interesele lor şi ale clientelei lor politice. Ceea ce în Statele Unite nu prea este valabil. Or, nu ar trebui să ne mirăm prea mult de ce, recent, mass-media europeană din Occident a publicat articole în domeniul economic, afirmând că, la ora actuală, Statele Unite sunt cele mai puternice state din punct economic, financiar, social şi politic. E limpede? La ei nu clientela politică stabileşte destinul economic, finaciar şi… politic al populaţiei.
Scrisori otrăvite
Dar, revenind la unul din aspectele vieţii sociale nord-americane, Edwin Donovan, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, a declarat public: „Serviciul secret a confirmat că Serviciul de verificare a curierului Casei Albe a interceptat o scrisoare adresată Casei Albe, asemănătoare cu cea trimisă primarului oraşului New York, Michael Bloomberg. Scrisoarea a fost trimisă Serviciului antiterorist al FBI care a detectat prezenţa ricinului, cea mai violentă otravă. Trei scrisori cu ricin au fost expediate în data de 20 mai, din oraşul Shreveport, statul Louisiana către Obama, actualul preşedinte al Statelor Unite, către Michael Bloomberg, primarul oraşului New York, un miliardar de 71 de ani, ce finanţează cu bani proprii campania pentru adoptarea unei legi care să reglementeze vânzarea de arme de foc. Toate trei scrisorile, ajunse la destinaţie cu două zile înainte de sfârşitul lunii mai, aveau un singur text: „Dreptul de a avea armă de foc este dreptul meu constituţional, dat de Dumnezeu şi voi exercita acest drept până voi muri. Ceea ce am scris în scrisoare nu este nimic în raport cu ceea ce am de gând să vă fac. De asemenea, am să-i trag un glonte în cap oricui va veni la mine să mă aresteze”.
Nici Obama, nici Bloomberg nu au arătat public că sunt îngrijoraţi de textul scrisorii. După masacrarea, la jumătatea lunii decembrie 2012, a 20 de elevi şi a şase femei, în şcoala din Newtown a declanşat un val de proteste ce l-a determinat pe Barack Obama să propună Congresului o lege pentru controlul vânzării de arme. După cum ştiţi, NRA, puternica organizaţie de tip sindical a negustorilor şi fabricanţilor de arme, a reuşit să împiedice validarea legii. Acest lucru nu l-a descurajat pe Bloomberg, ce continuă şi acum campania, la nivel naţional, începută în martie, ce-l costă 12 milioane de dolari. Referitor la scrisoarea primită, Bloomberg a declarat: „Habar n-am de ce fac asta. Scrisoarea face clar referinţă la efortutile noastre (n. red.: aluzie la Barack Obama), care suntem împotriva circulaţiei prea libere a armelor de foc. Numai anul acesta, de la 1 ianuarie şi până acum, au fost ucise 12.000 de persoane, 19.000 s-au sinucis folosind arme de foc. Nu ne vom opri din efortul nostru de a impune legea”. De fapt, textul legii propuse de Obama şi Bloomberg nu interzice fabricarea şi vânzarea de arme de foc, ci impunea obligativitatea verificării antecedentelor cumpărătorului. A fost suficient ca NRA-ul să găsească doi congresmeni, să-i convingă, deoarece psihoza fricii de terorişti şi de comunişti încă este puternică în Statele Unite, eventual să le promită, nu să le dea bani direct, că le va susţine viitoarea campanie electorală, ca legea Obama-Bloomberg să pice.
Distracţie cu grenade lacrimogene
Între timp, în sudul Mexicului, uraganul „Barbara” a mai făcut victime. Un bărbat de 60 de ani a fost luat de apele unui râu şi s-a-necat, iar patru pescari au fost daţi dispăruţi, în zona Santa Cruz Zenzontepec. Primarul din San Pedro Tapanatepec (Oaxaca), Ricardo Escobar, a reuşit să pună în mişcare toate forţele de intervenţie în caz de declanşare de uragan şi a salvat opt pescari din cei doisprezece, daţi dispăruţi, restul fiind în continuare căutaţi. Uraganul „Barbara” este de categoria 1 pe scara Saffir-Simpson, ce cuprinde 5 gradaţii. În prezent, uraganul „Barbara” a scăzut în intensitate, transformându-se într-o ploaie torenţială ce afectează statele mexicane din sud-est, Oaxaca şi Chiapas, dar zona ploilor torenţiale va cuprinde şi zona statelor mexicane Tabasco, Veracruz şi Campeche, existând riscul, de data aceasta, să se provoace alunecări de teren şi inundaţii de noroi, după cum a precizat ministrul de Interne.
Ceva mai la sud de Mexic, în aceeaşi zi cu evenimentele relatate, în Peru, la Lima, în faţa Palatului prezidenţial, a avut loc o violentă confruntare între poliţişti şi manifestanţi, funcţionari ai statului, adică bugetari, lucrători din sectorul public, dacă aţi înţeles, ce protestau împotriva unui proiect de lege ce limita drepturile nu numai ale funcţionarilor, dar ale tuturor categoriilor de muncitori. Deoarece protestau cam tare, iar urechile preşedintelui Republicii Peru sunt extrem de sensibile, au fost efectuate arestări. De suferit, din cauza fumului gazului lacrimogen, au avut de suferit şi turiştii ce se găseau în acel moment în zona Palatului prezidenţial. Jorge Cotrina, purtătorul de cuvânt al Confederaţiei generale a lucrătorilor din Peru, ce are peste 500.000 de membri, din sectorul sănătate, justiţie şi învăţământ, a declarat că „proiectul de lege al guvernului este o insultă pentru cei ce muncesc şi trebuie să li se respecte drepturile, respectivul proiect de lege deschizând larg posibilitatea de efectuare de concedieri masive”. Deocamdată, pentru împrăştierea şi prinderea protestatarilor, poliţia a folosit doar grenade lacrimogene şi puternice jeturi de apă. Din păcate, la grămadă, au fost săltaţi şi unii turişti, după ce au fost stropiţi din belşug cu apă. Asta e.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Popular

Știri
Dâmbovița

A fost panică mare la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște 

Pompierii au fost solicitați să intervină la Spitalul Județean...

Ard câmpurile în tot județul Dâmbovița 

Incendiu puternic de vegetație uscată în orașul Răcari, sat...

Accident rutier produs în localitatea Teiș

Polițiștii din cadrul Biroului Rutier au fost sesizați cu...