Cum recunoşti ofertele false pentru locuri de muncă

În ritmul în care piaţa muncii din Dâmboviţa şi nu numai oscilează de la o zi la alta şi angajaţii stau cu frica în sân pentru locul lor de muncă, ofertele false de lucru reprezintă o practică veche, întâlnită în întreaga lume. Oriunde şi oricând au existat oameni care au încercat să înşele alţi oameni. Pe timp de criză, când şomajul conduce la situaţii critice, ţintele unor astfel de anunţuri devin mult mai vulnerabile. Am pornit să scriu acest articol, în urma discuţiei cu un foarte bun amic. Acesta s-a confruntat cu o tentativă de anunţ fals, doar că nu căzut în capcană.
Cel mai frecvent întâlnite oferte înşelătoare vizează în general diverse activăţi la domiciliu, muncă în străinatate sau anunţurile de faţadă. Dând curs unor astfel de oferte, se pierd bani, timp sau identităţi. De cele mai multe ori, păcălelile pot fi uşor recunoscute şi verificate.
O regulă de bază şi de bun simţ spune că nu te poţi îmbogăţi peste noapte, fără să ai cunoştinţe nici măcar minime în domeniul în care şi se propune să activezi şi, practic, nefăcând mai nimic, aşa cum sunt descrise ofertele false de muncă la domiciliu. În general, activităţile care aduc câştiguri fabuloase în astfel de condiţii, conform promisiunilor, pleacă de la asamblare până la tranzacţii valutare sau asocierea la o afacere.
Astfel de anunţuri vin de obicei via mail, fiind trimise de pe adrese Yahoo, Hotmail, Gmail, un prim indiciu cu privire la faptul că nu poate fi vorba de un angajator serios.
Se solicită de regulă achitarea unei taxe de înscriere sau pentru instruire, achiziţionarea unui bun sau serviciu, dar şi furnizarea datelor legate de cardul şi contul bancar, cerinţe care nu însoţesc o ofertă reală de muncă.
În cazul în care numele firmei este precizat, aceasta poate fi verificată la Ministerul Finanţelor sau Registrul Comerţului. Uneori, anunţurile sunt făcute în numele unei companii cunoscute, caz în care este indicat ca respectiva companie să fie contactată direct.
Numărul în creştere al românilor dornici să lucreze în străinatate este văzut ca o mare oportunitate de câştig de firmele de recrutare fantomă. Acestea pot percepe comisionul de mediere, dar şi alte comisioane sau taxe, o practică ilegală, fără însă a-şi respecta angajamentele asumate.
Legea 156/2000 reglementează condiţiile în care societăţile comerciale pot desfăşura activitatea de selecţie şi plasare a forţei de muncă în străinatate.
Mai există şi alte tipuri de oferte care, deşi nu costă decât timp, nu aduc postul visat. Acestea sunt situaţiile în care companiile decid să publice un anunţ de recrutare, deşi au identificat deja un candidat intern pentru postul vacant.
Astfel, în unele cazuri, companiile sunt obligate, prin politica internă de recrutare, să ofere egalitate de şanse, caz în care anunţul este publicat numai în interiorul companiei.
De asemenea, un alt argument vizează dorinţa de a avea o viziune de ansamblu asupra pieţei şi a face o comparaţie cu profilul candidatului deja identificat, caz în care anunţul este publicat în exteriorul companiei.
Aceste tipuri de oferte pot fi recunoscute prin faptul că anunţul este publicat în mod repetat, fără ca vreunul dintre candidaţi să fie contactat imediat.