O să dispară dreptul la viaţă intimă?

In timp ce Turcia dă-n clocot, Occidentul şi Statele Unite fiind interesate foarte mult ca viaţa politică şi socială a acestui stat care se întinde pe două continente să evolueze în direcţia care este favorabilă dezvoltării economiilor lor, în timp ce Franţa este răscolită de moartea tânărului Clément Méric, provocată brutal de un grup de extremă dreapta, apaţinând „Tineretului naţionalist revoluţionar (JNR) sau, în timp ce francezii, de fapt sistemul juridic, se gândesc că nu este corect să fie amendate postituatele, ci cei ce recurg la serviciile lor, în fine, în timp ce se petrec multe în lume, fără să prea facă valuri, fără să provoace, poate deocamdată valuri de proteste, se naşte o nouă eră: cea a unei lumi unde, că vrei sau nu, nu vom mai avea viaţă privată. Este de fapt apariţia unei societăţi globale totalitare creată involuntar de societatea puternic tehnologizată, bazată pe tehnica IT.
Globalizarea comunicării
Dar, despre ce este vorba? Simplu: Eric Schmidt, preşedintele executiv Google, şi Jared Cohen, fost consilier al doamnelor Condoleezza Rice şi Hillary Clinton, în prezent şeful departamentului Google de valorificare şi punere în practică a ideilor, când s-au întâlnit, din întâmplare, în 2009, în Bagdadul ocupat de americani, după ce au intrat în vorbă ca să le mai treacă timpul, constatând cu au idei comune, după ce s-au întors în Statele Unite, s-au decis să scrie împreună o carte. Astfel a apărut ” The New Digital Age”, care nu este o lucrare ce-ar critica societatea americană sau occidentală. Este o carte ce prezintă de fapt elementele constituirii unei noi lumi, cea a imperialismului tehnocratic. Or, puteţi să staţi cum vreţi în calea noului val, dar cei care vor impune şi vor controla imperialismul tehnocratic vor fi americanii, pentru simplul motiv că, având cel mai puternic sistem bancar din lume, adică având bani să-i învârtă cu furca, îşi permit şi acum să cumpere creiere de peste tot din lume şi, pentru protecţia lor socială, financiară şi politică, să beneficieze de cea mai bună tehnologie în domeniul militar şi de spionaj, ceea ce le va permite treptat dar inevitabil să oblige toată omenirea să gândească şi să adopte stilul lor de viaţă. Veţi spune că va fi mai greu cu musulmanii. Nicio problemă. Dacă nu se vor da pe brazdă, atât ei, cât şi ONG-urile care-i apără, nu va fi decât o chestiune de timp ca să fie exterminaţi prin selectare. Adică vor fi păstraţi în viaţă doar musulmanii cu un mod de viaţă liberal, cum sunt aleviţii din ţara semilunii.
„The New Digital Age”, după cum ne informează mass-media din Hexagon, este o carte de tip odă, culmea, obiectivă. De obicei, lucrările de tip odă lui sau a ceva, din secolul trecut, erau nişte creaţii neruşinat subiective, ce stimulau instant voma intelectualizată. Deci „The New Digital Age” laudă, în limitele bunului simţ, rolul pe care-l joacă tehnologia în modelarea lentă a mentalităţii lumii, prin acaparare şi modificare treptată a modului de viaţă din orice parte a lumii, astfel încât ceea ce numim obicei, tradiţie va dispărea, impunân-du-se doar un singur tip de tradiţie, obicei, mentalitate, gândire etc. Toate aceste din urmă aspecte vor fi modelate şi impuse doar de societatea care posedă înaltă tehnologie, iar aceasta, deocamdată, este Statele Unite. Dar drumul este, în prezent, anevoios, dar nu imposibil de parcurs. în afară de Statele Unite, mai există Franţa, Germania, Anglia, Rusia şi chiar Italia care sunt posesoare de înaltă tehnologie. Poate că Anglia şi Italia vor fi uşor „înghiţite” de americani. Dar, ce te faci cu Germania, care prin tradiţie istorică este de fapt anti-angloxasonă, ce te faci cu Franţa care, pe bună dreptate, le va scoate ochii americanilor că, de nu le livrau arme în 1776 – 1778, nu mai erau independenţi de Anglia, ce te faci cu Rusia, bolnavă de orgoliu şi-ncăpătânare la fel de puternic ca Statele Unite? Cum va fi rezolvată problema, or să vadă urmaşii noştri, unii dintre ei, dacă vor mai apuca să aibă ţară. „The New Digital Age” nu este însă o carte scrisă doar pentru a fi citită înainte de culcare, este o carte ce trebuie înţeleasă ca o invitaţie, în prima fază, de creare de alinţe necesare pentru crearea imperialismului tehnocratic, avându-i pe americani şefi, iar pe eventualii aliaţi, subordonaţi. Dacă se va merge în această direcţie, state fără reală demnitate naţională, precum România, Bulgaria, ţările ex iugoslave, africane etc. or să dispară fără probleme, iar populaţiile respective vor fi aşa de bine asimilate, că va dispărea şi limba vorbită de ele, pe veci.
Globalizarea supravegherii
De fapt, cum se impune imperialismul tehnocratic. Teoretic, destul de simplu. Determini statele să ajungă dependente de tehnologia pe care le-o vinzi, aşa cum îi faci pe oameni dependenţi de droguri. Şmecheria este că nu le vinzi cea mai performantă tehnologie, nici nu le permiţi să dezvolte propriul domeniu de cercetare, deoarece le cumperi persoanele cele mai dotate. în felul acesta, le controlezi şi le dirijezi dezvoltarea socială. Mai mult, neavând tehnologie de ultimă oră, ştiind perfect ce nivel tehnic au, deoarece tu le-ai vândut ce ţi-a convenit, în caz că vreunul începe să mârâie că vrea să fie liber, îl extermini. Acum, prin exterminare, nu se mai înţelege masacrarea fizică a unei populaţii, clasicul genocid. Acum ai la dispoziţie două metode mult mai eficiente, ambele bazate pe internet. Adică, ori începi, prin intermediul internetului procesul intelectual lent dar sigur de cretinizare, imbecilizare în masă, ori, prin reţelele de socializare, treptat, pe nesimţite, anulezi tot mai mult viaţa privată a individului şi, în felul acesta, este mai uşor să detectezi pe oricine cârâie împotriva oridinii instituite, la nivel de stat sau mondial, putând astfel, dacă e nevoie, să scurt-circuitezi sistemul nervos al individului.
„The New Digital Age” este şi o carte care trasează viitorul geopolic al Statelor Unite. Nu întâmplător primii care au citit cartea şi au elogiat-o în massmedia, înainte de a fi pusă la dispoziţia publicului larg, deocamdată, de fapt restrâns, deoarece a fost difuzată doar în Statele Unite, peste câteva zile urmând să apară şi-n traducere-n Franţa, deci nu întâmplător a fost citită doar de Henry Kissinger, fost consilier al preşedinţilor Richard Nixon şi Gerald Ford, Tony Blair, fost prim-ministru al Angliei, şi Michael Hayden, fost director CIA, deci numai persoane care, când noi ne distram, munceam sau procream, direcţionau destinele, chiar la nivel mondial. Incredibil, dar real. Din paginile cărţii „The New Digital Age” reiese că primul pas spre imperialismul tehnocrat a fost deja făcut. în mod pervers, dar inteligent, sunt redate declaraţiile femeilor pescar din Congo, ale desenatorilor de graffiti din Botswana, ale militanţilor anticorupţie din San Salvador, ale ciobanilor analfabeţi din Serengeti, care toţi laudă virtuţile telefoanelor Google, conectate la reţelele imperiului occidental. Ce mod mai uşor de a controla ce gândeşte şi ce spune oricine, pe glob, mai vreţi?
Globalizarea supunerii
Poate fără să vrea, e greu de stabilit dacă au comis-o fără să-şi dea seama, cei doi autori, Schmidt şi Cohen, demonsterază că s-a ajuns până acolo, încât, tot cumpărându-se inteligenţe, progresul social şi tehnologic al statelor lumii avansează în ritmul ce depinde total, acum, de ritmul progresului tehnologic din Statele Unite, dar şi de interesul Washingtonului de a face accesibilă doar tipul de tehnologie pe care vrea s-o vândă. Ştiu ei ruşii, pe de o parte, chinezii, pe de alta, ce ştiu de mârâie la americani. în prezent aproape un milion de telefoane mobile în reţeaua Google sunt activate 24 de ore din 24. Astfel, deocamdată în Statele Unite, dar se va extinde în curând, oamenii activi lucrează, comunică, cumpără recurgând la tehnologia ce le asigură confortul, le uşurează viaţa, fără să ştie că de fapt este o tehnologie concepută pentru supraveghere şi control, pe care serviciile de specialitate americane o numesc „tehnologia participării şi… socializării”. Pe scurt, viaţa privată dispare. De ase-memenea, reţelele de socializare, cum s-a demonstrat recent în lumea arabă de pe coasta de nord a Africii, permit declanşarea de proteste în masă, dar tot aceste reţele permit şi detectarea celor ce declanşează revoltele, cu menţiunea că cei ce agită masele, prin intermediul acestor reţele, nu sunt arestaţi sau exterminaţi fizic, deoarece, deocamdată, le convine celor pro Statele Unite să-i ştie activi. Dar, când vor deranja interesele de viitor ale Statelor Unite, aceşti indivizi vor fi mutaţi în fundaţiile de beton ale blocurilor. Cu timpul, reţelele de socializare vor folosi doar, prin supraveghere, pentru anihilarea din timp a tentativelor de revoltă. Deocamdată, reţelele de socializare sunt libere să transmită părerile sau îndemnurile indivizilor, deoarece nu fac decât să netezească şi să cureţe terenul pentru Statele Unite. Autorii se mai referă şi la cyberterrorisme, dar, dintr-un fel de orgoliu de a fi american, le scapă şi adevărul despre puternica implicare a Washingtonului în America Latină, pe care, prin finanţarea de lovituri de stat, cu excepţia Cubei, a reuşit să transforme partea sud-americană a continentului în colonie a Statelor Unite.
Se va-mplini profeţia lui Orwell?
Totuşi, după cum scriu în massmedia franceză cei care au apucat să citească cartea în original, rămâi blocat de tupeul american. Schmidt şi Cohen găsesc normal ca progresul tehnologic reprezentat în materie de socializare -comunicare, deocamdată, de Google să însemne dispariţia vieţii private, peste tot în lume, deoarece, spun ei, în felul acesta guvernele „democraţiilor deschise” vor putea cunoaşte mai bine preocupările cetăţenilor, chiar la nivel de nevoi de consum şi, ce să vezi, vor putea interveni mai eficient. Se pune întrebarea: dacă umilii cetăţeni vor simţi nevoia de a „consuma” o cantitate mai mare de… libertate de mişcare şi gândire, cum vor interveni guvernele respective pentru a remedia această carenţă? în realitate, după cum remarcă mass-media franceză, în Occidentul de azi, reducerea, erodarea dreptului la o viaţă privată, concomitent cu centralizarea puterii, au dus inevitabil la abuzuri, cum ar fi impunerea politicii economice de austeritate ce a avut şi are, ca revers, creşterea gradului de sărăcire a unei mari părţi a populaţiei din Uniune. Prezentând cartea lui Schmidt şi Cohen înainte de a fi tipărită în ediţie de masă, unii ziarişti francezi sunt de părere că folosirea reţelelor de comunicare controlate duce la apariţia autocraţilor represivi, care, în acest scop, legalizau controlul reţelelor de socializare pentru a strânge informaţii despre populaţie. De altfel, remarcă cei ce au comentat cartea, că, deja, în Statele Unite, este pe deplin folosit controlul vieţii private prin spionarea reţelelor de socializare şi stocarea de date de viaţă intimă a indivizilor. Mai mult, cu o seninătate, îi poţi spune senilitate dezarmantă, Schmidt şi Cohen consideră normal ca reţelele de socializare să fie monitorizate de servicii speciale, deoarece, zic ei, pentru buna dezvoltare a societăţii, se va putea astfel permite existenţa unei opoziţii şi a unei prese de opoziţie, în limitele legii. Acum depinde din care unghi priveşti legea şi prevederile ei, care permit existenţa opoziţiei. Adică până la ce punct poţi să fii în opoziţie, până la ce limită. Dacă se sare peste cal, ce se va-ntâmpla. Faptul că procesul WikilLeaks se desfăşoară cu uşile închise spune deja că tendinţa este către autocraţie.
Totuşi, cartea are un merit, recunosc comentatorii ei: dacă o citeşti cu atenţie, înveţi tehnicile necesare pentru cunoaşterea duşmanului. Acum, depinde cine crezi că este duşman şi a ce este duşman. Se va-mplini profeţia lui George Orwell? Vom ajunge să vorbim, nu noi, urmaşii, cu toţii doar limba Marelui Frate sau la-nţelegere, peste voinţa noastră, limbile Marelui Frate şi a Marelui Tătuc? Sau lumea va fi-mpărţi-tă-n trei: unii vor trăi şi vor munci doar pentru Statele Unite, unii, posibil mai puţini, pentru Rusia şi alţii doar pentru China? Rămâne de văzut ! Deocamdată Uniunea Europeană pare enervată de această perspectivă, deoarece, în schemele americanilor şi ruşilor, se pare că nu are decât statut de… viitoare colonie. Etapele necesare: comunicare prin telefon mobil sau reţea de socializare, supraveghere (ascultare), supunere.