Ziua de Dragobete se sărbătoreşte în fiecare an pe 24 februarie. Dragobetele este o zi dedicată iubirii şi una dintre cele mai frumoase tradiţii ale poporului nostru. De Dragobete îndrăgostiţii îşi fac daruri, cei căsătoriţi îşi reafirmă iubirea, iar cei care nu au încă o pereche, acum e momentul cel mai potrivit să o caute.Dragobetele este ziua constituirii perechilor, atât pentru oameni, cât şi pentru păsări.
În calendarul popular ziua de Dragobete marchează începutul vremii frumoase, a primăverii, a renaşterii naturii. Oamenii se înseninează şi lasă în urmă frigul şi urâtul de peste iarnă.
Legenda dragobetelui, cine a fost Dragobete
Se ştie conform tradiţiei că Dragobete ar fi fost fiul babei Dochia, un tânăr chipeş şi voinic care influenţa în bine viaţa celor pe care îi întâlnea. Timp de sute de ani, Dragobete apărea în visele tinerilor pentru a-i învăţa tainele iubirii.
La naştere, Dragobete a avut patru ursitori de seamă, care i-au oferit daruri din cele mai alese. Prima ursitoare a fost primăvara care i-a oferit iubirea. A doua
ursitoare a fost vara, care i-a dat în dar dulceaţa fructelor şi căldura dragostei. A treia ursitoare a fost toamna, care i-a dăruit un fluier pentru a înveseli oamenii cu cântecele lui. Ultima ursitoare a fost iarna, care i-a oferit o îmbrăcăminte albă, imaculată, cu sclipiri de diamante. Posesor al acestor daruri, Dragobete reuşea să seducă fiecare tânără care îi ieşea în cale, motiv pentru care a devenit un simbol al dragostei şi al iubirii.
Mai târziu, când devenise deja tânăr fecior, Dragobete a mers în munţi, unde a învăţat despre plante şi animale. Astfel, Dragobete devine, în credinţa populară, stăpânul păsărilor şi al plantelor.
În ziua de Dragobete păsările nemigra
toare se adună în stoluri, ciripesc, îşi aleg perechea şi încep să-ţi facă cuibul.
Se spune de asemenea că Dragobete, după ce a murit, s-a transformat într-o plantă numită năvalinc, plantă care apare primăvara în mai toate poienile. Această plantă se foloseşte conform tradiţiei populare pentru descântece de dragoste şi pentru tratarea rănilor. De aici şi denumirea populară a sărbătorii de Dragobete
- „Năvalnicul”.
Tradiţii şi obiceiuri în ziua de Dragobete
În unele zone ale ţării există obiceiul ca tinerii necăsătoriţi să se îmbrace în haine curate, de sărbătoare, şi să pornească la cules de ghiocei şi viorele pe care să le aşeze ulterior la icoane. La întoarcere fetele pornesc în fugă spre sat, iar băieţii aleargă pentru a prinde fata care le este dragă. De îşi prind aleasa, aceştia îi fură o sărutare în văzul tuturor, sărutare ce simbolizează legământul lor pe durata întregului an. De aici şi zicala „Dragobetele sărută fetele”.
Dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot timpul anului nu va fi iubită de nici un băiat, şi viceversa.
Superstiţii în ziua de Dragobete pentru bunul mers al vieţii
Dacă nu respecţi sărbătoarea Dragobetelui ouăle se vor strica sub cloşti şi nu vor scoate pui;
Nu trebuie să te cerţi cu soţia în casă şi nici cu o altă femeie, că-ţi va merge rău; În ziua de Dragobete se începe orice lucru, că merge cu spor. Se scutură, se aşează în casă ca să vină binele şi averea, să se întoarcă la casă;
De la Dragobete, cap de primăvară, se aprinde prin casă rădăcină de iarbă mare, pe care o vând ţigăncile în şiruri şi ţine până după Mucenici.
La Dragobete femeile de la ţară, ca să nu prindă soarele pe copii lor, le leagă de gât un şnur din arnici roşu, împletit cu bumbac alb;
Dacă auzi pupăza de Dragobete, atunci vei fi harnic tot restul anului. Superstiţii în ziua de Dragobete legate de vreme
Dacă n-a fost brumă până la Dragobete, atunci nu va fi nici curând; Dacă plouă în ziua de Dragobete, primăvara e devreme şi va fi una frumoasă.
