Oricât de mult s-ar studia, oricât de mult s-ar citi şi oricât de multe s-ar învăţa, nu se pot cuprinde cu uşurinţă părţi sau ramuri ale unor domenii fără ajutorul unor autori care sondează adânc, care caută (în) străfundurile unor subiecte, al unor teme care pot şi au tendinţa să pară şi să fie destul de aride pentru paşii unui căutător obişnuit, ai unui profan. Acest gen de incursiuni presupun desigur ore, zile, luni, ani petrecute de autor alături şi împreună cu subiectul lui, cu subiectul ales, iar dacă, după aceea, rezultatul este bogat în informaţie, demistificator, dezvrăjitor şi coerent, dacă toate acestea devin un studiu, o carte, inteligibile, atunci autorul poate să îşi ducă paşii de căutător/cercetător spre alte căi, pe trasee noi care să adăugească şi să îmbogăţească domeniul ales.
Daniel Cojanu a adus, în volumul Ipostaze ale simbolului în lumea tradiţională un subiect vast, un subiect greu de stăpânit din punct de vedere bibliografic, l-a adus într-o formă care poate ajuta la deschidere, la disponibilitate a cititorului de a porni într-o călătorie care să îl conducă şi la înţelegerea simbolului, a simbolului care se manifestă şi trăieşte ca un concept cultural, dar şi a călătoriilorsale de-a lungul şi de-a latul istoriei comunităţilor care îl folosesc, care îi folosesc felurile de manifestare şi de înţelegere în mediul, în mijlocul lor. Sunt vizibile aici şi modurile teoretice şi teoretizate de autorii premergători, de cei care au făcut paşii până în momentul (re)pornirii de aici.
Povestea despre originea culturală a termenului symbolon se poate rezuma astfel:în antichitatea greacă, simbolul desemna o piesă ruptă în două, ale cărei părţi, purtate de partenerii unei înţelegeri, slujeau ca semn de recunoaştere (întrucât erau susceptibib de a fi îmbinate)…
Daniel Cojanu reuşeşte, de-a lungul lungii şi bogat ilustratei bibliografic expuneri, să îşi ţină subiectul în actualitate, să îi dea forme teoretice care îl aduc într-un registru accesibil şi înţeles şi, mai ales, îi asigură o cursivitate care elimină orice suspiciune care ar putea să implice manifestări ale aridităţii pe parcursul lecturii. În Ipostaze ale simbolului în lumea tradiţională găsim şi înţelegem multele forme prin care metodele ştiinţifice pot păşi pe un teritoriu parcurs de un profan, dar şi trimiteri care pot ajuta la dezlegări inedite ale iţelor cercetării eventuale din viitor.
Am expus, astfel, succint scopul imediat al cercetării şi procedeele metodologice prin care urmează a fi atins. Scopul său ultim este, însă, mult mai însemnat, căci urmăreşte să dezvăluie forme de cunoaştere, manifestări ale spiritului a căror semnificaţie a devenit inteligibilă pentru omul modern…
Lumile şi modurile în care simbolul îşi face simţită prezenţa în mijlocul lor existenţial (existenţial în sensul firesc kirkegaardian…), sunt la îndemână, sunt aici, însă felul cum sunt făcute vizibile de autor este unul marcat de aripa luminoasă a omniscienţei, de dispoziţia tremurătoare a ardorii, a dorinţei de a vedea, de a cunoaşte şi de a arăta totul aşa cum trebuie şi cum se cuvine. Ipostaze ale simbolului în lumea tradiţionalăeste studiul prin care Daniel Cojanu transformă un subiect cu un potenţial uriaş de a rămâne vizibil doar la suprafaţă, într-o cursă de lungă durată, cursă de-a lungul căreia cititorul trăieşte toate micile şi marile extazuri ale autorului, micile şi marile bucurii pe care descifrarea şi marcarea definitivă ca subiect mundan a temei, stare accesibilă de cunoaştere şi de transformare a cunoaşterii în informaţie uşor de parcurs şi de asimilat.
Respingerea transcendenţei şi a gândirii analogico-simbolice a antrenat vastul proces de dezvrăjire a lumii şi, totodată, declinul vieţii contemplative, al tradiţiilor spirituale…
Daniel Cojanu reuşeşte, de-a lungul acestei plimbări prin pădurea narativă a manifestării simbolului în cărţi şi în lume, reuşeşte să construiască o punte necesară între corpul metafizic şi ascuns al subiectului său şi cel obişnuit, dornic şi disponibil de a se alătura cunoaşterii şi descifrării lumilor dezvăluite şi arătate aici.
Gabriel Enache
