Noiembrie reprezintă luna a noua în Calendarul roman cu început de an la 1 martie şi luna a unsprezecea în Calendarele Iulian şi Gregorian cu început de an la 1 ianuarie. Denumirile populare ale lunii indică fie timpul căderii brumelor groase şi a promoroacei: Brumar, Brumarul Mare, Promorar, fie vremea fermentării şi limpezirii vinurilor: Vinicer, Vinar. În această lună se intensificau pregătirile pentru iarnă şi activităţile legate de industria casnică, începeau şezătorile. Îmbătrânirea şi degradarea timpului calendaristic sunt exprimate simbolic prin numeroase sărbători şi obiceiuri dedicate lupilor, strigoilor şi altor forţe malefice: Sărbătoarea tâlharilor, Martinii de toamnă, Filipii de toamnă, Ziua lupului, Filip cel şchiop, Noaptea strigoilor. Peisajul spiritual al satului este completat cu alte sărbători: Cosmandin, Moşii de Arhangheli, Arhangheli, Lăsatul Secului de Crăciun, Sântandrei.
Arhanghelii sunt reprezentări mitice în calendarul popular ale Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril din calendarul ortodox, celebraţi pe data de 8 noiembrie. În tradiţiile populare aceşti conducători ai cetei îngerilor şi responsabili cu transportul sufletelor morţilor poartă nu numai aripi, ci şi săbii. În această zi, se fac pomeni: Moşii de Arhangheli, se pun lumânări pentru vii şi pentru cei cu morţi năprasnice.
Arhanghelul Mihail, mult mai prezent în folclorul românesc în comparaţie cu Arhanghelul Gavril, păstrează, uneori, cheile Raiului, este slugă la Scaraoţchi, iar, adesea, se luptă cu el. Veghează la capul bolnavului dacă acesta este ursit să moară sau la picioarele lui dacă mai are zile de trăit; prezice, în rol de naş, moartea cumătru-lui şi apare ca patron al ţiganilor.
Sărbătoarea tâlharilor este ziua dedicată personajului care a preluat din calendarul ortodox numele şi data de celebrare ale Sfântului Mucenic Mina (11 noiembrie). Se ţin o serie de practici magice pentru aflarea adevărului despre hoţi, ucigaşi şi alţi făcători de rele. Femeile pun la biserică lumânări întoarse pentru ca inimile celor răi să se întoarcă spre bine, dar şi pentru întoarcerea afecţiunilor flăcăilor doriţi de
fete.
Lăsatul secului de Crăciun este sărbătoarea nocturnă (13/14 noiembrie) care deschide Postul Crăciunului de 6 săptămâni (15 noiembrie – 24 decembrie). Acum se petrecea în familie, cu mâncare şi băutură. În unele zone, sărbătoarea era prefaţată de Ajun (13 noiembrie) şi postfaţată de Spolocanie (15 noiembrie). Cele trei zile alcătuiau o sărbătoare comună: Filipii de toamnă, dedicată lupilor, când se practicau numeroase acte rituale cu caracter:
– apotropaic (se alungau spiritele rele prin zgomote şi împuşcături, se ungeau cu usturoi uşile, porţile şi ferestrele);
– profilactic (resturile de la masă se aruncau spre răsărit să nu mai mănânce păsările recolta, vasele din casa se întorceau cu gura în jos ca să nu se mai furişeze în ele spiritele malefice);
– divinitor (aflarea ursitei, a rodului holdelor şi vitelor în anul care urmează, dacă timpul va fi bogat sau sărac în precipitaţii)
Ovidenia este ziua lntrării în Biserică a Fecioarei Maria (21 noiembrie), care corespunde, în Calendarul popular cu celebrarea divinităţii lupilor Filipul cel şchiop sau Filipul cel Mare, sinonimă cu Obrejenie şi Vovidenie.
Se făceau o serie de acte rituale şi practici magice. În noaptea de
Ovidenie, când se credea că se deschide Cerul şi vorbesc animalele, se priveghea la lumina unei lumânări aprinse şi încolăcite, uneori de mărimea unui om, o strachină cu apă de leac, se făceau farmece şi descântece, se afla ursita, se stabileau previziuni meteorologice.
Se făceau praznice şi se împărţeau pomeni pentru copiii morţi nebotezaţi şi pentru oamenii înecaţi şi morţi fără lumânare. Se ungeau ferestrele, tocurile uşilor, vatra, cuptorul, deoarece se credea că, în noaptea de Ovidenie, strigoii umblă fără oprelişte.
Pentru protecţia vitelor împotriva animalelor sălbatice se interzicea orice activitate legată de prelucrarea lânii şi pieilor de animale; iar de la Ovidenie şi până la Sângiorz, femeilor le era interzis să mai „bată” sau să spele rufele la râu.
Sântandrei este o sărbătoare cu
dată fixă (30 noiembrie), sinonimă cu Andreiu de iarnă şi Cap de iarnă, dedicată unui zeu autohton, patron al lupilor care a preluat sub influenţa creştinismului, numele şi data de celebrare ale Apostolului Andrei.
Numele popular al lunii decembrie: Andrea, lndrea derivă de la numele Sfântului Andrei, celebrat în luna noiembrie, nu de la un sfânt din luna decembrie. Ziua şi noaptea de Sântandrei prezintă elemente specifice Anului Nou şi Revelionului: excese de mâncare, băutură şi distracţie. De asemenea, există credinţa că se deschid mormintele şi se întorc spiritele morţilor în Noaptea strigoilor (Ajunul Sfântului Andrei); se fac numeroase vrăji şi farmece, mai ales cele de aflarea ursitei şi cele de întors pentru obiectele furate, pierdute; în această zi nu se împrumută şi nici nu se dă ceva pe datorie.
