Munca, colacul de salvare pentru suflet

Date:

Preot StefanescuPreot loan ŞTEFĂNESCU

Citeam undevă că, odată, în miez de vară, la Suceava, au venit nişte solii dintr-o ţară străină. Pasionat de buna gospodărire a pământului, Măria Sa, Alexandru-Vodă, tocmai secera un lan de grâu, lângă cetate, alături de alţi secerători. Observând cu câtă stimă îl salutau drumeţii, unul dintre oaspeţi s-a interesat cine este bărbatul acela mândru care adună cu atâta plăcere spicele în snopi. „Este domnitorul nostru, Alexandru cel Bun” – i-a răspuns cineva.
Surprinşi să vadă un rege care munceşte atături de supuşii săi, străinii s-au apropiat de el, l-au salutat şi i-au zis: „Spor la lucru, Măria Ta!” „Mulţumim! Poftiţi la treabă!” lea răspuns voievodul, fără să-şi întrerupă munca.
Solii însă au crezut că domnitorul glumeşte, aşa că n-au îndrăznit să descalece şi să intre în lanul de grâu, alături de cei ce lucrau. Abia la prânz a terminat Măria Sa munca, şi, cum se obişnuieşte în popor, după fiecare clacă, a fost întins chiar acolo pe loc, la umbra copacilor, o masă, la care s-au aşezat secerătorii.
La un capăt al mesei, s-a găsit loc şi pentru solii străini, însă nimeni n-a venit să-i servească.
Citindu-le mirarea în priviri, domnitorul Alexandru cel Bun le-a explicat: „La noi în ţară, cine nu munceşte, nu mănâncă!” Apoi, ridicând o cupă cu vin a continuat: „O ţară, ca să aibă de toate, trebuie să se bucure de două lucrui: de pace şi de oameni harnici!”
Astăzi, cu pacea stăm aşa şi aşa, dar cu oamenii harnici ceva s-a întâmplat. Rar cine mai crede azi că: „cine nu munceşte nu mănâncă”.
Uitaţi-vă prin cluburi şi prin baruri, cum o mulţime de tineri îşi irosesc viaţa în van, pe banii părinţilor care mucesc din greu, aici sau peste hotare, ca să nu mai pomenim de cei care înşeală, fură, iau mită… De unde aceste mutaţii în sânul unui popor care preţuieşte hărnicia?
La această întrebare, mi-a răspuns un bătrân harnic, credincios şi înţelept, care mi-a zis: „Părinte! Dacă vreu o ţară sănătoasă, atunci să nu uităm că munca este colacul de salvare pentru suflet”.
Când ai în sânge omenie şi credinţă, când ai cu Dumnezeu o relaţie profundă, când munceşti cu dăruire totală, iar crucea îţi devine scut în calea răutăţilor, atunci nu laşi pe nimeni să-ţi fure colacul de salvare şi darurile poporului tău.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Popular

Știri
Dâmbovița

Optimizarea SEO pentru bloguri. Cum să crești organic și să-ți monetizezi conținutul?

În anul 2024, pe măsură ce algoritmii motoarelor de...

Bărbat salvat de la moarte de către pompierii dâmbovițeni 

Un bărbat în vârstă de 70 de ani a...

Clipe de groază pentru un șofer 

Noaptea trecută, pompierii dâmbovițeni au fost solicitați să intervenim...

Incendiu puternic la un lan de grâu 

Alerta s-a dat la 112 și s-a solicitat intervenția...