Ciprian Iugulescu prefaţează FINALA CAMPIONATULUI DE BASCHET FEMININ: „Ne jucăm şansa până la capăt” ICIM Univ. Vasile Goldiş Arad – CS Municipal Târgovişte. Astăzi, ora 18.00. Sala „Victoria” din Arad, mâine, ora 19.00

Un nou an, o nouă finală Arad -Târgovişte. Practic, baschetul feminin românesc contemporan se reduce la acest duel, care a devenit un clasic în adevăratul sens al cuvântului. Înaintea unui asemenea duel, cuvintele sunt de prisos. Rivalitatea e maximă, iar miza e uriaşă.
Aceasta este şi părerea preşedintelui Ciprian lugulescu. Oficialul dâmboviţean a prefaţat, într-un amplu interviu acordat cotidianului nostru, MAREA FINALĂ A LIGII NAŢIONALE DE BASCHET FEMININ. – Domnule preşedinte, echipa dumneavoastră e, din nou, în finala campionatului de baschet. E o performanţă pe care o aşteptaţi?
– Dacă ne gândim la tradiţia clubului nostru, nu e nimic anormal, pentru că Târgoviştea a lipsit sporadic din această fază a competiţiei. Dacă punem la socoteală ce s-a întâmplat în ultimul sezon, pot spune că această prezenţă în ultimul act este o surpriză. Am făcut echipa într-un timp record, am încheiat sezonul regulat pe locul trei şi acum suntem în finală. Nu e uşor lucru să porneşti din postura out-sider-ului şi să ajungi sş lupţi pentru titlu…
– Înainte de finală antrenorul Aradului spunea că este o minune că echipa sa a ajuns în finală…
– Mda… Sunt sătul de asemenea declaraţii ipocrite. Păi despre ce minune vorbeşte? Aradul e prima în clasament, Aradul a câştigat Cupa României, Aradul este campioana în exerciţiu, Aradul are un lot mult mai compact, Aradul e echipa cu unul dintre cele mai mari bugete din campionat. În condiţiile astea vorbim despre minuni. Noi, Târgoviştea nu ne-am căutat niciodată alibiuri atunci când am avut cea mai bună echipă din ţară…
– Asta sună a declaraţie de război…
– Dimpotrivă. Suntem conştienţi că suntem echipa cu a doua şansă, dar în campionatul nostru a devenit o modă să ne ascundem după cireş. Nu ne place să spunem lucrurilor pe nume. Toate echipele refuză să fie favorite…
– Veţi fi dezamăgit dacă veţi pierde această finală?
– Nu. Cum să fiu dezamăgit de o echipă care a luptat extraordinar pentru a ajunge aici? În plus, eu am trăit nişte dezamăgiri uriaşe atunci când echipa cucerea titluri, cupe şi juca în fazele superioare ale cupelor europene, iar anumite personaje dădeau cu noi de pământ. Sportul nu mă dezamăgeşte niciodată, dar oamenii o fac cu regularitate… Aşa că mă aştept, ca indiferet de rezultat, să fim terfeliţi de anumiţi indivizi.
– La ce vă referiţi, mai exact?
– Păi în ultimii şase ani am jucat cinci finale. Trei dintre ele le-am câştigat, una am pierdut-o, iar alta începe acum. La cât mă pricep eu la sport, eu zic că sunt nişte rezultate bune, dar înciuda acestor performanţe am fost criticaţi vehement. De aceea vă spun că vom avea parte de critici indiferent de rezultatul finalei… Uneori mă gândesc că cel mai bine ar fi să nu mai avem nicio echipă.
– Luaţi în calcul o asemenea variantă?
– Eu nu vreau s-o iau în calcul, dar nici nu exclud nicio posibilitate. Pentru crearea acestei echipe s-a făcut un efort mare. Numai eu, Marius Dobă şi Dan Fleşeriu ştim cât ne-am chinuit să încropim o trupă competitivă şi când vezi că indiferent de câte eforturi faci se găseşte câte unul care să pălăvrăgească îţi vine să renunţi…
– Revenind la duelurile cu Aradul. Cine-i favorită?
– Dincolo de modestia declarativă de care dau dovadă, ICIM este marea favorită a finalei. Asta nu înseamnă că vom fi dinainte învinşi… Ne jucăm şansa până la capăt. Tot ce-mi doresc e un arbitraj corect sau în limita bunului simţ… Anul trecut noi am fost în pielea lor, iar ei au câştigat. Recunosc că mi-ar plăcea să fim noi în situaţia lor din sezonul precedent.