GREUTATEA SUFLETULUI TĂU POATE FI RIDICATĂ

Preot Ioan ŞTEFĂNESCU
Lucru grav este păcatul. Nimic nu se face mai uşor şi nu se pricepe mai anevoios ca păcatul. Asta este pricina pentru care păcătuim uşor şi ne îndreptăm greu. Păcatul este o răutate fără margini, pentru că este o ocară către Dumnezeu. Păcatul este ca o picătură amară ce cade în apa unei mări şi amărăşte toată apa. Închipuiţi-vă ce fel de amărăciune are picătura aceea! Este o otravă nemărginită.
Din toate minunile pe care Mântuitorul Hristos le-a făcut în lume, nici una nu a stat ca o dovadă clară a puterii Sale dumnezeieşti pe care o avea ca Fiu al lui Dumnezeu.
Ştiţi oare când Şi-a arătat puterea Lui dumnezeiască, când a vorbit şi S-a purtat ca un Fiu al lui Dumnezeu? Atunci când a început să ierte păcatele, când a zis slăbănogului cu putere dumnezeiască: „Fiule, iartă-ţi-se ţie păcatele tale”. Auzindu-L cărturarii glăsuind ca un Dumnezeu, socoteau că huleşte. „Cine poate să ierte păcatele fără numai Dumnezeu?” După rătăcirea lor, aceştia spuneau adevărul, căci păcatul nu are putere nimeni altul să-l ierte decât numai Dumnezeu. Desigur, oricine poate zice: „iartă-ţi-se ţie păcatele”, dar nu oricine poate zice.: „ia-ţi patul şi mergi la casa ta”- şi un om paralizat de mulţi ani, să se ridice, să-şi ia patul şi să meargă spre casa lui, spre mirarea tuturor. Cine poate să facă asta? Singur Fiul lui Dumnezeu Care are a lui Dumnezeu putere şi stăpânire. Doar Cel ce ridică păcatul lumii, poate să-i ridice pe oameni. O uşă este încuiată şi poate să se descuie în două feluri: în chip mai presus de fire, adică fără cheie, şi cu cheie. Uşa împărăţiei Cerurilor este încuiată pentru un păcătos şi poate să se descuie în două feluri: fără mijlocire, adică fără cheie – o descuie Dumnezeu cu puterea Lui, şi cu mijlocire, adică cu mijlocirea cheilor, pe care Domnul nostru Iisus Hristos, înaintea feţei lui Petru le-a dat tuturor apostolilor. „Şi voi da ţie cheile împărăţiei Cerurilor” – în acest chip deschid uşa împărăţiei Cerurilor slujitorii Bisericii, cu cheile harului primit de la Dumnezeu.
Grea este îndreptarea, renunţarea la păcate, şi întoarcerea la Dumnezeu, dar se cade să o facem pentru ca El să ne ierte, decât să ne chinuim pe veci în iad. Iertarea păcatelor noastre nu se face precum se făcea la Scăldătoarea Vitezda din Ierusalim, adică într-un singur loc şi doar o dată într-un an, când se pogora un înger din cer să asculte păcatele şi să tulbure apa pentru unul singur. Ar fi un efort extraordinar de mare să faci o astfel de cale; răbdare mare ar fi să aşteptăm un an de zile; ruşine mare ar fi să ne mărturisim păcatele la un înger,… ca să fim iertaţi şi să nu fim osândiţi în veci. Dar, mila nespusă a lui Dumnezeu a rânduit posibilitatea tămăduirii şi iertării prin taina spovedaniei. Trecând Domnul nostru Iisus Hristos prin Samaria şi Galileea, L-au întâmpinat zece leproşi care L-au rugat cu glas mare: „lisuse, miluieşte-ne pe noi”. „Mergeţi le-a răspuns lor, arătaţi lepra voastră preoţilor şi vă veţi curăţi”. Au mers, s-au arătat şi s-am vindecat.
Este oare patima o boală mai grea decât lepră Este oare o boală de nevindecat? Nu cred. Ar trebui să folosim metoda celor zece leproşi. Mergeţi şi vă arătaţi boala voastră la preoţii duhovnici; spuneţi-le păcatele, căci câte vor ierta şi vor dezlega pe pământ, sunt dezlegate şi iertate şi în cer. Desigur, orice păcat avem, este o piatră grea pusă pe sufletul nostru. Cine va răsturna această piatră grea? Cel care a răsturnat şi piatra grea de pe mormântul Mântuitorului, un înger pe care l-a trimis din cer Dumnezeu. A trimis Dumnezeu un înger să răstoarne piatra de pe mormânt, căci a văzut firea cea bună a femeilor. Şi când este bună firea omului, pe toate le face Dumnezeu; înlătură orice piedică din calea lui.
Cine ne va răsturna nouă „piatra” care ne apasă pe fiecare? Păcatele fiecăruia dintre noi sunt o piatră grea. Ce este de făcut? Să mergi acolo unde te trimite Dumnezeu, către părintele duhovnic. Nu pierde vremea. Dumnezeu, Care vede gândul tău, îţi va ridica această boală grea a păcatelor care te apasă. Îţi lipseşte puterea, însă darul Lui îţi ajută. Trebuie să spui tu doar: „am greşit”, iar duhovnicul să zică: „Fiule, iartă-ţi-se ţie păcatele tale”, şi îndată te vei uşura de greutatea sufletului tău. Încearcă această cale; nu mai ezita! Să zicem că a sosit ziua aceea fericită când îngerul Domnului a venit să tulbure apa Vitezdei şi să vindece lepra, slăbănogirea, orbirea şi orice altă patimă. Acesta este minutul să se vindece oricare va vrea de boala lui. Ia seama la bunătatea lui Dumnezeu şi la răbdarea Lui. El nu vrea moartea păcătosului, i (îndreptarea) vindecarea lui.
Nu mai pierde acest moment al vindecării, când Dumnezeu vrea să te tragă la mal pentru ca să nu te îneci în marea fărădelegilor. Dumnezeu ţine braţele deschise ca să te primească cu acele dulci cuvinte ale Lui: „Fiule, iartă-ţi-se ţie păcatele tale”.