21 august, Ziua Medicinei Militare

În timp de pace, în situaţii de criză sau de război, corpul medico-militar a servit cu profesionalism şi spirit de sacrificiu armata română. ín 21 august, medicina militară marcheză 157 de ani de la înfiinţarea Corpului ofiţerilor sanitari ai Armatei, iar anul acesta Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila” aniversează 187 de ani de tradiţie. Ziua Medicinei Militare marchează data de 21 august 1862, când prin înaltul decret domnesc semnat de Alexandru loan Cuza era înfiinţat Corpul ofiţerilor sanitari ai armatei şi Direcţia Generală a Serviciului Sanitar Român, un document considerat drept actul de naştere al medicinei militare româneşti.
Încă de la începuturi, medicina militară a beneficiat de profesionalismul şi calităţile de organizator ale generalului de divizie dr. Carol Davila (1828-1884), la acea vreme inspector general al serviciului sanitar al armatei, director al Şcolii de Medicină, inspector al administraţiei centrale sanitare şi efor al spitalelor.
Meritele lui Carol Davila în punerea bazelor medicinei moderne civile şi militare, a serviciului român de ambulanţe, a învăţământului superior medical, farmaceutic şi veterinar din România sunt recunoscute şi prin faptul că unele dintre cele mai importante instituţii de sănătate din România îi poartă numele.
Şi spitalul militar din Bucureşti a inclus patronimul „Carol Davila” în denumirea sa devenind „Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila””, în memoria şi ca recunoaştere a meritelor celui care a fost comandat al acestui aşezământ între anii 1853-1882.
Repere în istoria medicinei militare
În 13 septembrie 1831, la aceeaşi dată cu cea a luptei eroice a pompierilor din Dealul Spirei sub comanda căpitanului Pavel Zăgănescu, împotriva a 5000 de turci, domnitorul ţării îl însărcinează pe şeful oştirii Spătarul Alexandru Ghica să organizeze de urgenţă „Spitalul pentru oastea pământească”.
Johann Georg Andreas Grünau, medic german stabilit în Ţara Românească, este chemat să întocmească proiectul spitalului ostăşesc, prima instituţie de acest fel din ţară, anul 1831 fiind considerat ca dată oficială de naştere a Spitalului Militar. Sediul a ceea ce avea să se numească, pentru început, „Lazaretul Regimentului 1”, era în cadrul Mănăstirii Mihai Vodă. Mediul german organizase pregătirea profesională a primilor ostaşi sanitari şi a felcerilor instruiţi de el în lazaretele oştirii, anticipând munca ulterioară a lui Carol Davila.
În martie 1853, vine în ţară Carol Davila, pe numele de naştere Carlo Antonio Francesco d’Avila, proaspăt absolvent de medicină la Paris, pe care domnitorul Barbu Bibescu îl numeşte oberştab doctor şi medic şef al oştirii şi al Spitalului Militar.
Devenit general în 1860, prof. dr. Carol Davila va fi cel de-al cincilea şi cel mai „longeviv” comandat al acestui aşezământ, 1853-1882, şi reformator al serviciilor sanitare ale oştirii. Prin eforturile sale se înfiinţează „şcoala de mică chirurgie”, devenită apoi „şcoala naţională de medicină şi farmacie”.
Între 1859 – 1883, spitalul va funcţiona în fostă cazarmă şi sediu al comandamentului infanterie şi tancuri de pe strada Ştirbei Vodă, (actuala clădire a DNA), pentru ca apoi să se mute în clădirea nou construită de Ministerul de Război lângă Gara de Nord, o vecinătate favorabilă transportului vagoanelor cu răniţi, aşa cum s-a întâmplat atât în primul cât şi în cel de-al Doilea Război Mondial. Astăzi, în cinstirea memoriei celui ce a aşezat piatra de temelie a învăţământului civil şi militar românesc şi a organizat sistemul sanitar pe bazele moderne ale epocii, se numeşte Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila”.