Dragobetele, sărbătoare populară autohtonă, specifică îndeosebi zonei de sud a ţării (Oltenia, Muntenia şi parţial Dobrogea) are dată fixă de celebrare în fiecare localitate, dar variabilă de la o regiune la alta, fie la 24 sau 28 februarie, fie la 1 sau 25 martie. Tot în funcţie de regiune, sărbătoarea este cunoscută şi sub numele de „Cap de primăvară”, „Sântion de primăvară”, „loan Dragobete”, „Drăgostiţele”, „Logodna sau însoţitul paserilor”.
Dragobetele este una dintre cele mai aşteptate sărbători. La români, Dragobete este ziua îndrăgostiţilor, ziua în care oamenii de toate vârstele, care se iubesc, îşi arată sentimentele aşa cum ştiu ei mai bine. De această sărbătoare se leagă o mulţime de legende, care mai de care mai interesante. Află cine a fost Dragobete şi de unde au pornit aceste obiceiuri de care românii ţin cont pe 24 februarie.
Cine a fost, de fapt, Dragobete
La început, se spune că Dragobete se numea, de fapt, Dragomir, ce simboliza zeul iubirii şi era fiul Babei Dochiei. Tot în trecut, se spunea despre el că iubea animalele şi oficia din ceruri căsătorii între necuvântătoare.
Dragobete mai era numit în vremurile cele mai vechi şi „Cap de Primăvară” sau „Cap de Vară”. Oamenii credeau despre el că este Cupidon, zeul iubirii din mitologia romană şi aşteptau să le iasă în cale pentru a-i spune acestuia pe cine iubesc, după care el să le vină în ajutor şi să-i ajute să-şi împlinească iubirea.
Un alt nume al său era „Năvalnicul”. Dragobete era un bărbat frumos, care le făcea pe fete să se îndrăgostească de el iremediabil, fiind dispuse să facă orice pentru a-l avea. Până la jumătatea secolului al XX-lea, Dragobete era sărbătorit pe 24 şi 28 februarie sau pe 1 şi 25 martie. Se spune că data de 24 februarie reprezintă trezirea la viaţă a naturii, venirea primăverii şi dispariţia iernii, care nu mai are nicio putere odată ce apare în calea ei Dragobetele, care aduce cu el florile şi gâzele.
Cum sărbătoreau oamenii Dragobetele
Încă din cele mai vechi timpuri, erau organizate petreceri mari de Dragobete. Fetele şi băieţii se adunau laolaltă şi petreceau, în numele iubirii. Se spune că cei care se distrau în această zi şi se sărutau, rămâneau împreună tot anul. Tinerele culegeau primele flori ale anului, vestitorii primăverii şi îşi făceau coroniţe din ele. În plus, topeau zăpadă şi o păstrau pentru a se spăla cu ea cu ocazia anumitor sărbători. Băieţii le ofereau, la rândul lor, flori şi le scriau bileţele de dragoste, aşa cum se face şi acum de Valentine’s Day sau Dragobete.
Se mai spunea şi că toţi cei care tratau această zi aşa cum trebuie, erau feriţi de boli, nu se certau niciodată cu persoana iubită, iar cei singuri îşi găseau perechea chiar în acea zi.
