In fiecare an, pe 28 februarie, aniversăm Ziua Protecţiei Civile din România.
Conceptul de „Protecţie Civilă” este definit ca „îndeplinirea tuturor sarcinilor umanitare, destinate să protejeze populaţia civilă împotriva pericolelor, ostilităţilor sau a catastrofelor şi să o ajute să depăşească efectele lor imediate, asigurând condiţiile necesare supravieţuirii acesteia” (conform Convenţiilor de la Geneva).
În anul 1972, printr-o rezoluţie O.N.U., ziua de 1 Martie a fost stabilită ca Ziua Internaţională a Protecţiei Civile.
În România, „PROTECŢIA CIVILĂ” este o componentă a sistemului securităţii naţionale şi reprezintă „un ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi
sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracer umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi realizate, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturării operative a urmărilor acestora şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate”.
REPERE ISTORICE1933
La 28 februarie 1930, prin Înalt Decret Regal nr. 468 se aprobă Regulamentul APĂRĂRII PASIVE CONTRA ATACURILOR AERIENE, con
siderat actul de naştere al Protecţiei Civile din România, prin care „apărarea pasivă” avea ca scop „limitarea efectelor bombardamentelor aeriene asupra populaţiei sau resurselor teritoriului, prin protecţie directă sau micşorând eficacitatea atacurilor aeriene, fiind pus în aplicare începând cu 23 martie 1933, când a fost publicat în Monitorul Oficial al României. 1952
Se înfiinţează
„APĂRAREA LOCALĂ
ANTIAERIANĂ” în subor-dinea Ministerului de Interne. Organizarea apărării locale antiaeriene se caracteriza prin existenţa statelor majore de apărare locală antiaeriană la nivelul regiunilor, ca unităţi adminis
trative, în raioane şi oraşe mari.
1978
Denumirea de Apărare Locală Antiaeriană se modifică în
„APĂRARE CIVILĂ”. Aceasta
devine componentă a sistemului naţional de aparare şi trebuie să asigure pregatirea populaţiei, teritoriului şi economiei pentru desfăşurarea normală a activităţilor economice şi sociale, precum şi pentru protecţia cetăţenilor şi bunurilor materiale de orice natură, în timp de razboi sau în situaţii speciale.
1995
În continuă perfecţionare şi modernizare, instituţia ce preia denumirea de „PROTECŢIA CIVILĂ” constituie o componentă importantă de forţe de protecţie destinate ducerii, alături de celelalte forţe, a acţiunilor de apărare a ţării. 2004
Începând cu 15 decembrie 2004, PROTECŢIA CIVILĂ este parte componentă în cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (I.G.S.U.) şi
structurile subordonate acestuia, prin unirea structurilor de Pompieri şi Protecţie Civilă la nivel naţional şi local.
Aniversarea a 87 de ani de la atestarea documentară a Protecţiei Civile în România ne oferă prilejul rememorării faptelor de eroism ale cadrelor din structurile de Protecţie Civilă care, dea lungul anilor, prin misiunile desfăşurate pentru salvarea cetăţenilor ameninţaţi de conflicte militare, calamităţi naturale şi alte catastrofe au făcut ca numărul victimelor umane şi a pagubelor materiale să fie cât mai mic posibil.
Ziua Protecţiei Civile ne oferă plăcutul prilej de a transmite întregului personal care acţionează sub deviza „cu viaţa mea apăr viaţa” multă sănătate, putere de muncă şi succes în îndeplinirea nobilelor misiuni încredinţate.
„LA MULŢI ANI!”
