Romanii şi bulgarii, între ciocanul şi nicovala germana

„Ceea ce mă izbise în citirile mele asupra istoriei românilor era o lipsă de sinceritate – lipsă făcută cu bună intenţie – în ceea ce priveşte trecutul românilor, de câte ori acel trecut nu era mare şi strălucit. Era un fel de ascundere a adevărului, câteodată chiar o falsificare, însă pornită dintr-un sentiment lăudabil, dar nici deloc compatibil cu cercetările serioase ale istoricului”, remarca George Panu în „Amintiri de la Junimea din Iaşi”. Aparent, acest citat nu are nicio legătură cu ceea ce se întâmplă astăzi sub aspect social, economic şi moral în România. Cu toate acestea, remarca lui George Panu scoate în evidenţă un aspect cu consecinţe morale incalculabile ce se reflectă, chiar dacă nu credeţi, în nivelul de viaţă economică şi financiară a fiecăruia dintre locuitorii României. Pe scurt, după cum se vede, pornind de la observaţia concretă a lui George Panu, încă din secolul XIX românii au fost obişnuiţi, învăţaţi şi dresaţi să accepte ca pe ceva normal falsificarea realităţii atunci cânt evenimentele care deveneau istorie nu erau absolut deloc pe placul clasei conducătoare pentru simplul motiv că recunoaşterea adevăratei realităţi naţionale ar fi putut declanşa un început, oricât de mic, de revoltă cu impact în plan social.
Preţul minciunii
Această permanentă falsificare a istoriei românilor din motive ideologice a dus la apariţia perpetuării unei stări de impotenţă intelectuală având ca efect cantonarea şi blocarea poporului român la un nivel ce nu i-a fost niciodată favorabil, obligându-l pe acest popor să se resemneze doar la a acţiona pentru a supravieţui etnic. Această tendinţă de supravieţuire etnică cu implicaţii uneori dezastruoase sub aspect economic a obligat poporul, în anumite momente istorice, să emigreze. Acest fenomen social a caracterizat societatea românească în secolul XVIII, al XlX-lea şi la începutul secolului XX, când cea mai masivă emigrare a românilor a avut loc în Ardeal, mulţi dintre ei, din cauza Imperiului Austro-Ungar, preferând să emigreze în Statele Unite. Practic, de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului următor, datează apariţia unor puternice comunităţi de români pe teritoriul Statelor Unite, cea mai mare concentrare fiind în zona actualului oraş Chicago.
Dar revenind la realitatea foarte apropiată, din cauza faptului că zeci de generaţii de români au fost dresate să accepte şi să trăiască într-o permanentă stare de minciună şi de falsificare a istoriei naţionale, s-a menţinut o stare de incapacitate permanentă de redresare şi îmbunătăţire a propriei lor condiţii economice. Deşi românii nu sunt nici mai deştepţi, dar nici mai proşti ca alte popoare europene, din cauza perpetuării mentalităţii de neputinţă combinată cu resemnarea, românii, în loc să rămână în propria lor ţară, să se revolte atunci când devin victimele clasei con-ducătorare, ei preferă să fugă, să emigreze în state care prin evoluţia lor socială au atins un anumit nivel de prosperitate economică care pentru români a rămas numai la nivelul de dorinţă. Pentru a clarifica şi mai bine lucrurile, fără intenţia de jigni pe cineva, româii trebuie să înţeleagă că nu vor reuşi să aibă un stat puternic din punct de vedere economic dacă se vor complăcea permanent în starea de a trăi în limitele realităţii de turmă. De secole românii au fost educaţi chiar de propria lor clasă conducătoare să fie servitori, să fie slugi, să fie supuşi, să execute ordinele fără să comenteze. Propria lor clasă conducătoare este în totalitate vinovată, că i-a obişnuit pe români, de când se nasc până mor, să trăiască în genunchi.
Euforia proştilor
Desigur, în presa autohtonă au apărut o serie de articole despre dreptul românilor de a munci în străinătate. Prin impactul lor, aceste materiale de presă vor avea în timp un efect nociv, deoarece încurajează populaţia să plece. Mass-media românească are un dezastruos rol în crearea psihozei colective de emigrare. Massmedia românească, fiind totuşi în marea ei majoritate coruptă, nu va îndrăzni niciodată să inoculeze un nou tip de mentalitate bazată nu neapărat pe sentimentul de răzvrătire, ci pe sentimentul de a refuza aberaţiile clasei conducătoare, de fapt de a gândi logic şi de a refuza să accepte toate deviaţiile de gândire ce caracterizează politicul din România contemporană. Mass-media creează
0 stare de euforie falsă, ce nu face altceva decât să contribuie tot mai mult la degradarea economiei interne, deoarece prin emigrare efectul va fi unul singur: nu poţi crea un sistem economic şi financiar viabil având o popuţaie preponderent alcătuită din copii, tineri, bătrâni şi… morţii din cimitire. Prin perpetuarea sentimentului că Occidentul este mai deştept, mass-media oficială nu face altceva decât, indirect, să contribuie din plin la menajarea şi… ocrotirea, într-o oarecare măsură, a unei clase politice, care după
1 ianuarie 1990 s-a dovedit a fi extrem de nocivă pentru toate straturile populaţiei, de la cel mai de jos, al auro-lacilor, până la cel superior, al academicienilor – ne referim la academicienii care nu au fost corupţi de perspectiva financiară oferită cu abilă perfidie de către politicienii agramaţi, dar suficient de inteligenţi pentru a înţelege că au nevoie de elita intelectualităţii române pentru a manevra marea masă a populaţiei.
Este, practic, aberant să ne mirăm că la trei zile după ce piaţa muncii din Germania a fost deschisă românilor şi bulgarilor, cancelarul Algela Merkel şi partenerul său politic de orientare social-democrată încearcă din răsputeri să calmeze isteria xenofobă a politicienilor bavarezi, de orientare conservatoare. Bavaria este cel mai mare land al Germaniei, fiind şi cel mai dezvoltat din punct de vedere economic, social, cultural. Guvernul de coaliţie a lui Merkel a încercat să aplice măsuri mai aspre în ceea ce priveşte fraudarea de către emigranţi români şi bulgari a prestărilor sociale. Sigmar Gabriel, vicecancelarul Germaniei, a pus punctul pe „i” când a declarat sâmbătă, 4 ianuarie, cotidianului „Bild” că nu este neapărat nevoie să se creeze un sistem de discriminare împotriva bulgarilor şi românilor, dar, a adăugat Sigmar Gabriel, nici nu trebuie ignorate gravele probleme pe care le creează bulgarii şi români în toate landurile germane din cauza faptului că provin din cadrul a două populaţii ce sunt cele mai sărace din Europa. Sigmar Gabriel a mai făcut o observaţie: oricâtă bunăvoinţă ai, oricâtă înţelegere poţi avea pentru cei mai săraci oameni ai Europei, nu trebuie trecut cu vederea faptul că o populaţie săracă, pentru a supravieţui, este mai mult obişnuită să fure şi să mintă, decât să muncească conform unor norme de convieţuire socială civilizată.
Bogaţi şi xenofobi
Bavaria este cea mai bogată regiune a Germaniei. Bavaria nu are chef să fi invadată de emigranţi săraci. Din această cauză, cei mai mulţi politicieni bavarezi au declanşat o adevărată isterie în rândul populaţiei germane, împotriva bulgarilor şi românilor. Este adevărat că piaţa muncii din Germania este oficial deschisă bulgarilor şi românilor, dar la fel de adevărat este şi faptul că germanii nu au chef să-i primească pe toţi bulgarii şi pe toţi românii. Sunt dispuşi să îi primească numai pe acei bulgari şi pe acei români de care au nevoie în anumite domenii de activitate, şi nu în număr nelimitat. Din păcate, politicienii bavarezi dau dovadă de un puternic sentiment de discriminare, cu nuanţe electorale. Calul lor de bătaie sunt romii de origine bulgară şi română, dar germanul simplu nu este capabil să facă diferenţierea etnică între român, bulgar şi rom. Mai mult, politicienii bavarezi au reuşit să-i convingă pe locuitorii Bavariei că emigranţii veniţi din Bulgaria şi România nu vor decât să profite de sistemul social german care, în realitate, este net superior celui românesc. Astfel, bavarezii au început tot mai mult să refuze prezenţa românilor şi bulgarilor pe teritoriul landului
lor.
în ciuda acestei stări xenofobe generalizate, cotidianul „Neue Osnabruckr Zeitung” atrage atenţia că populaţia Germaniei este într-o continuă îmbătrânire, ce nu o avantajează de loc. Gradul ridicat de îmbătrânire a populaţiei germane va avea efect negativ asupta nivelului de productivitate, în consecinţă, asupra economiei. Astfel, „Neue Osnabruckr Zeitung” atrage atenţia că Germania va avea în cel mult patru ani de zile nevoie urgentă de cel puţin 1,5 milioane de muncitori calificaţi stăini, de preferinţă din Estul Europei, deoarece mâna de lucru din această zonă, chiar şi cea calificată, este mult mai ieftină decât cea din Europa de Vest. Este nevoie de aceşti 1,5 milioane de muncitori calificaţi şi nealificaţi pentru a se putea cel puţin menţine actualul nivel de dezvoltare economică a Germaniei.
îmbătrânirea teutonica
Chiar dacă nu le face plăcere, germanii sunt constrânşi să recunoască că nu vor putea menţine, calitativ vorbind, nivelul pe care îl are actualul lor sistem social decât importând urgent acest minim de 1,5 milioane de oameni. Cu toate acestea, în ciuda faptului că oferă cel mai ridicat nivel de viaţă din Europa Continentală, s-a constatat că emigranţii bulgari şi români preferă, în majoritatea lor, dor să tranziteze Germania, ţinta lor principală fiind Anglia, deoarece Marea  Britanie are un sistem de alocaţii familiare superior Germaniei. Deocamdată, românii şi bulgarii nu mai au restricţii pe piaţa muncii din Germania, Austria, Belgia, Spania, Franţa, Anglia, Lu-xembrug, Malta şi Olanda. începând cu anul 2008, românii şi bulgarii se puteau încadra într-o listă de 150 de meserii pe care aveau dreptul să le practice în ţările membre ale Uniunii Europene începând cu anul 2012, lista a crescut la 291 de meserii pe care bulgarii şi românii au dreptul să le practice pe teritoriul statelor membre ale Uniunii. Practic, începând cu 2014, bulgarii şi românii nu pleacă de la zero în ceea ce priveşte dreptul de a exercita anumite meserii şi profesiuni. Cu toate acestea, din 1990 până în prezent au fost acceptaţi oficial pe teritoriul german doar trei milioane de români şi un milion de bulgari. Din cauza faptului că în unele landuri bulgarii şi românii, indiferent ce scrie massmedia oficială germană sau română, sunt văzuţi ca dracu’, majoritatea au preferat să emigraze în Spania, Italia, Franţa şi Anglia. Ceea ce este trist nu este atât faptul că până la urmă Germania a ajuns un teritoriu de tranzit pentru bulgari şi români, trist este faptul că Spania, Italia, Franţa şi Anglia au devenit adevărate aspiratoare de medici şi asistente medicale, dâunând grav sistemelor medicale bulgar şi românesc.
Se poate spune că aceasta este viaţa, că este cursul normal al existenţei, dar nu trebuie să uităm că toate aspectele au legătură între ele. Chiar dacă pare incredibil, obişnuinţa de falsificare a istoriei naţionale a generat în timp o stare de dezgust faţă de propria lor ţară, atât românilor şi bulgarilor care preferă, pentru a trăi bine, să emigreze în state unde nivelul de civilizaţie socială este mai ridicat, decât să rămână în propria lor ţară şi să înlăture obstacolul ce stă în calea creşterii nivelului de trai, respectivul obstacol nefiind decât propria lor clasă politică, care s-a specializat în promisiuni fără acoperire şi corespondent în viaţa de zi cu zi.