Arabii, cu un ochi la ruşi şi cu unul la americani

Daca va mai aduceţi aminte, Emiratul Qatar a încercat şi încearcă în continuare să se pună bine cu Statele Unite. În consecinţă, monarhia din Qatar a început tot mai puternic să critice Guvernul sirian. Pentru a-şi mări sfera de influenţă, monarhia qatariană nu s-a limitat doar la critica dură a sirienilor. A început să se lege şi de aliaţii clanului Assad, iranienii şi grupul libanez din interiorul Hezbollahului. Pe de altă parte, Qatarul a făcut totuşi o greşeală: a început să cultive gruparea fraţilor musulmani, finanţându-i. în prima etapă, această tactică i-a reuşit. Omul din interiorul Fraţilor musulmani pe care l-a cultivat foarte mult Mohamed Morsi reuşise să câştige puterea în Egipt, dar excelese acestuia a provocat revoltele populare care au dus la înlăturarea sa de la putere, arestarea şi judecarea sa. Deşi spera să transfeorme Egiptul într-un puternic aliat, monarhia qatariană a trebuit să înghită în sec cu atât mai mult cu cât Egiptul îi curtează şi pe americani, dar şi pe ruşi, din motive economice şi militare. Cei mai enervaţi de către monarhia qatariană sunt arabii saudiţi care au pretenţia că sunt adevăraţii păstrători, continuatori şi propăvăduitori ai adevăratei religii musulmane care înseamnă, în viziunea lor, o intransigenţă mai dură decât în restul lumii musulmane. Conflictul mocnit dintre Arabia Saudită şi Qatar a luat o turnură cu puternice accente de şicanare diplomatică încă din
2012.
Eternul conflic
Atât pentru Arabia Saudită cât şi pentru Iran, situaţia puternic conflictuală din Siria reprezintă un pericol. Chiar dacă, în 2009, iranienii l-au înlăturat de la putere pe Ahbadinejad considerat la fel de fanatic din punct de vedere religios ca şi arabii saudiţi, totuşi Teheranul priveşte cu îngrijorare către vecinul său sirian pentru simplul motiv că nu are niciun fel de plăcere să vadă acest stat arab intrat definitiv în sfera de influenţă rusească. Pe de altă parte, Teheranul nici nu doreşte ca Siria să alunece în cealaltă extremă şi să intre definitiv în sfera de influenţă a Statelor Unite. Pentru Guvernul de la Teheran situaţia ideală, dar greu de realizat, ar fi ca sirienii să fie sub influenţa definitivă a Teheranului. Cu alte cuvinte, statul sirian să cânte şi să joace doar cum îi va trăsni guvernului iranian. Totuşi, această dorinţă nu numai că este foarte greu de realizat, dar în realitate are infime şanse de a deveni concretă.
Revolta siriană, inclusiv şirul de revolte care au avut loc în Algeria, Tunisia şi Egipt exprimă în realitate spaima unei anumite părţi a arabilor de a nu intra definitiv într-o zonă de supunere totalitară repezentată de drapelul negru al profetului. Diplomaţia saudită încearcă în realitate să împace capra cu varza. Saudiţii vor să domine întreaga Lume arabă prin impunerea unui fundamentalism dur, dar pe de altă parte încearcă să nu întindă prea tare corda pentru a nu se trezi cu revolte de masă chiar în propriul său stat. Considerându-se adevăraţii păstrători ai religiei, saudiţii nu-i văd cu ochi buni nici pe ruşi nici pe americani, consid-erându-i şi pe unii şi pe alţii la fel de corupţi şi decăzuţi moral. în secret, saudiţii se sprijină în afara ţării lor pe grupările dji-hadiste care cultivă aceeaşi orientare religioasă extremă atât de plăcută Guvernului de la Ryad. Pretenţia
Când nimeni nu se aştepta, peste noapte un alt emirat şi-a dezvăluit şi el pretenţiile de a influenţa Lumea arabă. Este vorba de Emiratul Oman care, anul trecut, în martie, a găzduit întâlnirea dintre reprezentanţii Statelor Unite şi cei ai Rusiei care, spre surprinderea tuturor, după cum s-a aflat ulterior, negociau cât la sută să controleze fiecare din Iran. La aflarea adevăratului scop al întâlnirii ruso-americane din Emiratul Oman, Teheranul a făcut explozie. Furia a fost aşa de bine stăpânită şi dirijată încât şi ruşii, şi americanii pentru a-i potolit pe iranieni care totuşi reprezintă o forţă în lumea arabă, şi-au făcut rapid bagajele şi nu au mai comentat nimic de parcă nici Emiratul Oamn nu exista pe harta lumii, nici întâlnirea n-ar fi avut niciodată loc. Mulţumit că a reuşit să-i pună la respect pe ruşi şi pe americani, Teheranul şi-a îndreptat atenţia către probele-ma siriană, pe de o parte, iar pe de altă parte a început să ducă Washingtonul cu vorba în problema aşa de spinoasă a fabricării de uraniu îmbunătăţit necesar viitoarei producţii de bombe atomice. De fapt, Iranul consideră că este mare păcat ca numai Washingtonul, Moscova, Pekinul, Islamabadul şi Calcuta să deţină bomba atomică. în fond dacă evreii încep să devină enervant de zglobii în Peninsula Arabă este mult mai aproape Teheranul să le dea cu bomba atomică la scăfârlie şi Israelul să aibă, din punct de vedere musulman, soarta Sodomei şi Gomorei. Desigur, puncte musulmane fierbinţi pe Glob şi instabile din punct de vedere politic, diplomatic şi militar nu sunt doar Siria şi Irakul. Mai este şi, de multe ori dat uitării, Afganistanul unde, spre surpein-derea multora, mari interese nu mai au în prezent, aşa cum se crede, ruşii şi americanii. Mari interese în Afganistan, spre surprinderea multora, au început să aibă două state care nu se suportă chiar deloc: Israelul şi Arabia Saudită. Scopurile diferă puţin. Arabia Saudită vrea să transforme Afganistanul într-o puternică bază djihadistă şi într-un teritoriu unde să de înmulţească într-o veselie iubitorii fanaticii ai mahomedanismului, iar Israelul pe lână interesele de natură economică referitoare la vânzarea de armament, mai are şi interesul de a fisura unitatea lumii musulmane făcând indirect şi jocul americanilor.
Războiul Rece în variantă arabă
Se vorbeşte în ultima perioadă de reizbucnirea Războiului Rece între Rusia şi Occidentul european sprijinit puternic de Washington. Dar foarte puţini ştiu că în realitate, în paralel, mai există un Război Rece în interiorul lumii musulmane care opune în prezent Qatarul şi Arabia Saudită. Desigur, dacă priveşti cele două state ca suprafaţă a teritoriului te întrebi cum este posibil aşa ceva. Sub aspect geografic, cele două state sunt inegale, Qatarul fiind minuscul în comparaţie cu Arabia Saudită, dar din punct de vedere economic şi financiar Arabia Saudită joacă la pitici în comparaţie cu Emiratul qatarian. în prezent Arabia Saudită cu tot fanatismul ei religios şi cu toţi susţinătorii ei nu va putea niciodată să cumpere armamentul pe care îl poate cumpăra peste noapte monarhia qatariană care dispune de sume aşa de imense de bani încât dacă s-ar forţa puţin ar putea doar cu forţa banilor şi nu cu altceva să potolească ambele tabere care se măcelăresc în Siri şi, desigur tot cu ajutorul banilor, să cumpere pacea şi liniştea siriană.
Rugăciune către Allah
Dacă Arabia Saudită se roagă la Allah să dispară Qatarul de pe suprafaţa Pământului, nu doar Israelul, iranienii chiar dacă nu o spun în gura mare au acelaşi ideal. Tot mai mult Teheranul a început şi el să fie deranjat de pretenţiile piticaniei arabe care vrea să influenţeze Lumea arabă. Deocamdată lucrurile se găsesc într-un echilibru diplomatic oarecum fragil. Dintre Qatar, Iran şi Arabia Saudită, guvernul de la Doha se dovedeşte a fi cel mai inteligent. Deşi învârte banii cu lopata, monarhia qatariană nu vrea totuşi să se aleagă praful şi pulberea de fragilul echilibru din Lumea arabă şi nici nu doreşte ca saudiţii şi iaranienii să se unească împotriva Qatarului. în final trebuie să mai adăugăm concluzia Teheranului referitoare la Arabia Saudită. Iranienii consideră statul saudit condus de către bărbaţi prea bătrâni, depăşiţi de realităţile Lumii arabe, saudiţii crezând că salvarea şi prosperitatea Lumii arabe poate fi adusă doar de fundamentalismul religios. Totuşi, realitatea continuă să-i contrazică pe conducătorii saudiţi. Trebuie să mai luăm în calcul un aspect foarte pământesc: regele Abdallah al Arabiei Saudite are 89 de ani iar tânăra generaţie abia aşteaptă să-l vadă dus pe lumea cealaltă. Nici chiar tineretul saudit educat în spiritul preceptelor Coranului nu-şi doreşte să îmbătrânească ducând o viaţă ce are mai mult accente medievale decât moderne.