SF. IERARH NIFON, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI ŞI MITROPOLITUL ŢĂRII ROMÂNEŞTI – ÎNNOITOR AL VIEŢII NOASTRE BISERICEŞTI

Pr. asist. univ. dr. Cosmin SANTI_
În tradiţia Bisericii noastre dreptmăritoare, cinstirea sfinţilor s-a bucurat şi se bucură în continuare, de o mare evlavie din partea credincioşilor, pentru că ei sunt consideraţi modele de urmat prin faptele lor, pentru viaţa cotidiană, dar şi ocrotitori, îndrumători şi grabnic-ajutători, care ne călăuzesc pe calea mântuirii. Pe lângă viaţa şi exemplul sfinţilor, Dumnezeu ne-a dăruit tuturor bucuria şi minunea trupurilor nepieritoare a sfintelor moaşte ale sfinţilor Săi, rămăşiţele din trupurile lor sau osemintele lor, prin care Dumnezeu a arătat şi arată Atotputernicia, întru preaslăvirea Sa şi a sfinţilor Săi, pentru ajutorul creştinilor în necazurile lor duhovniceşti şi trupeşti, pentru întărirea lor în adevărul şi mântuirea ce o aduce credinţa ortodoxă.
Un model de credinţă şi viaţă creştină autentică este şi personalitatea marcantă şi plină de sfinţenie a Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Ţării Româneşti, de altfel, primul sfânt canonizat pe pământ românesc. Unul dintre sfinţii care au binecuvântat cu prezenţa lor pământul ţării noastre, dar şi primul sfânt canonizat pe pământ românesc, este Sf. Ier. Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Ţării Româneşti, cunoscut ca fiind reorganizatorul vieţii Bisericii noastre strămoşeşti de la începutul secolului al XVI-lea.
Originar din sudul Greciei, din Peloponez (cca. 1435-1440), Nicolae, căci acesta este numele său de botez, a avut încă de mic ca modele pe părinţii săi Emanuel şi Maria. A fost atras de viaţa spirituală de tânăr, astfel că, după ce a studiat, conform obiceiului timpului în oraşul său, a primit îndrumarea unui vestit călugăr, pe nume Antonie, intrând în monahism, cu numele de Nifon. După multe nevoinţe, prin câteva locuri cunoscute ale Ortodoxiei, ajunge la Muntele Athos, la mânăstirea Dionisiu. Este hirotonit, mai întâi ierodiacon, apoi ieromonah, şi, nu după mult timp, datorită iscusinţei sale duhovniceşti, este ales mitropolit al Tesalonicului (1483-1486). După trecerea la Domnul a patriarhului Simeon al Constantinopolului, în anul 1486, mitropolitul Nifon a fost ales ca succesor al acestuia. Din cauza unor intrigi, după numai doi ani de păstorire, este alungat din scaun şi exilat. În anul 1496 revine pe tronul patriarhal pentru încă doi ani, când este din nou exilat la Adrianopol. Providenţa divină face ca în acest oraş să-l întâlnească pe voievodul muntean Radu cel Mare (1495-1508), care îl roagă să vină în Ţara Românească, pentru a reorganiza viaţa bisericească. Sfântul Ier. Nifon vine în Muntenia şi pentru că aici existau complexe probleme bisericeşti convoacă, la Târgovişte, un Sinod mitropolitan mixt (clerici şi mireni), din ale cărui hotărâri reţinem pe cele mai importante, precum: înfiinţarea a două noi eparhii, la Râmnic şi la Buzău, dar şi hirotonirea a doi episcopi pentru aceste noi eparhii.
Ascultând sfatul său, ieromonahul Macarie prin strădania sa, aici la Târgovişte, a scos la lumina tiparului, primele cărţi de pe teritoriul ţării noastre: Liturghierul (1508), Octoihul (1510) şi Tetraevangheliarul (1512). Sfântul Ierarh Nifon după o neînţelegere cu Radu cel Mare, în vara anului 1505 se retrage la Sfântul Munte, la Mănăstirea Dionisiu, unde îşi dă obştescul sfârşit în data de 11 august 1508.
În scurtă vreme, apare şi un conflict cu voievodul Radu cel Mare, din cauză că acesta încuraja un boier moldovean, pe nume Bogdan, care şi-a părăsit soţia şi copii, în Moldova, să se căsătorească, în Muntenia, cu sora sa, adică cu domniţa Caplea. Sfântul Ierarh nu este de acord cu această încălcare a principiilor morale şi este nevoit până la urmă să plece din Ţara Românească, excomunicând pe boierul moldovean şi pe cei ce-l ajutaseră la săvârşirea fărădelegii (1505). Sf. Ier. Nifon se va opri, pentru scurt timp, la Sofia, după care se va reîntoarce la Athos, mai întâi la mânastirea Vatoped, apoi la Dionisiu, unde va trece la cele veşnice, în ziua 11 august 1508.
În anul 1515, după numai trei ani de domnie, Sfântul Voievod Neagoe Basarab va trimite o impresionantă delegaţie la Muntele Atos, condusă de logofat-ul Danciu, cu scopul de a obţine în dar părticele din moaştele Sf. Ier. Nifon. Moaştele sfântului vor ajunge, pentru scurt timp la mânastirea Dealu şi vor fi depuse peste mormântul voievodului Radu cel Mare, ca simbol al împăcării dintre Sfântul Ierarh şi Voievod. Apoi, ele se reîntorc la mânăstirea Dionisiu, iar, drept răsplată, pentru darurile oferite de voievodul muntean, obştea mânăstirii îi oferă acestuia mâna dreaptă şi capul Sf. Ierarh Nifon. La numai doi ani după aceea, adică în anul 1517, în ziua de 16 august, la Curtea de Argeş, se va realiza canonizarea Sfântului Ier. Nifon, prima canonizare a unui sfânt pe pământ românesc.
În această biecuvântată zi de 11 august, se împlinesc cinci ani de la aducerea moaştelor Sf. Ier. Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Ţării Româneşti, în Catedrala din Târgovişte, cu recunoştinţă mulţumim Bunului Dumnezeu pentru generozitatea cu care a binecuvântat, cu bogăţia darurilor Sale celor multe, şi slujirea misionară şi pastorală a Ierarhului nostru, care de peste zece ani îndrumă, pe drumul mântuirii, poporul lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Târgoviştei.
Înaltpreasfinţia Sa încă de la începutul arhipăstoririi s-a preocupat ca şi Sf. Ierarh Nifon, de reorganizarea şi înflorirea vieţii bisericeşti, sub toate aspectele ei (misionar-pastorale, administrative, culturale şi filantropice), dovedind o neobosită activitate, cu rezultate la superlativ, care au readus măreţia şi importanţa de care s-a bucurat Cetea de Scaun a Târgoviştei odinioară, atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Vrednic urmaş al ierarhilor vechiului tron vlădicesc de la Târgovişte, dintre care, de departe, se remarcă, exemplul strălucitor al Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolit al Ţării Româneşti, Chiriarhul nostru este profund angajat în slujirea Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca Ierarh, profesor de teologie, om de cultură şi de dialog ecumenic, dar şi ca un bun mediator social, continuând, cu demnitate şi vrednicie, opera pastorală a sfântului său înaintaş, în acest nou secol şi mileniu, şi orientând Biserica lui Hristos, de pe aceste meleaguri binecuvântate, spre cele mai noi aşteptări şi provocări ale timpului nostru.
Urăm Înaltpreasfinţiei Sale ani îndelungaţi şi rodnici, rugând pe Marele Arhiereu Hristos, ca şi pentru rugăciunile Sf. Ier. Nifon, să dăruiască Înaltpreasfinţiei Sale pace, sănătate şi bucurie, întru slujirea lui Dumnezeu, a Bisericii Sale şi a naţiunii noastre!
Întru mulţi şi fericiţi ani Înalt-preasfinţite Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit!