Să ne trezim la realitate

Preot loan ŞTEFANESCU
Prin grija Bunului Domnezeu, în viaţa mea au fost întâmplări frumoase şi urâte prin care am trecut, care m-au format, care m-au adus unde sunt şi, dacă vreau să mă gândesc la ceva frumos, mă gândesc la relaţia pe care am avut-o cu Dumnezeu. Dacă unii sunt nepăsători, îi priveşte. Dar, să ştiţi că în momentul în care renunţi la lucrurile frumoase, într-un fel renunţi şi la singurele bucurii din prezent şi, într-un fel şi la tine însuţi.
E minunat să te poţi gândi la Dumnezeu cu care ai comunicat, care te-a binecuvântat, care ţi-a dat atâtea şi atâtea îndrumări, care te-a ajutat să treci prin toate întâmplările vieţii! Toate acestea rămân, se statornicesc în noi, odată ce au intrat în existenţa noastră nu mai pot fi scoase din noi. În acest fel îşi formează omul şi raiul şi iadul: dacă eşti rău, te formezi pentru iad şi dacă eşti bun, te formezi pentru rai şi ai raiul în tine. O spune şi Vasile Voiculescu în poezia „Colind”, care se sfârşeşte cu cuvintele: „Să mă mişc nu se cuvine, / Căci cu Harul care vine, / Raiul tot se află-n mine.” Să ne pregătim pentru rai! Să ne pregătim pentru rai prin tot ceea ce este frumos şi bun. Ce faci te şi face; şi bunele şi relele te fac după ceea ce eşti. La biserica din satul Drăgănescu, la scena „Judecăţii de Apoi”, Părintele Arsenia Boca a scris un mesaj ca din partea faptelor omului: „Tu eşti noi” – deci, noi team realizat pe tine, tu ne-ai realizat pe noi, dar tu eşti noi; fără noi nu poţi fi tu, aşa cum eşti. lată că, tot ce există frumos în viaţa noastră, chiar şi cele ce le socotim de amănunt, să ştiţi că nu-s de amănunt, ci sunt lucruri care ne ţin mai aproape de oameni şi ne ţin şi aproape de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu vrea să ne binecuvânteze. Şi Dumnezeu ne binecuvântează şi prin ceea ce rânduieşte să facem împreună cu El în pregătirea noastră pentru rai, pentru că orice lucru bun pe care-l facem în această lume, este un prilej de colaborare cu Dumnezeu. Şi Sfântul Petru Damaschin, în volumul 5 din Filocalie, spune că omul care face un bine, în loc să se mândrească cu binele făcut pe care-l face, trebuie să se smerească. De ce? Pentru că l-a învrednicit Dumnezeu să-i fie colaborator în împlinirea bineluişi aceasta îl îndatoreată şi mai mult pe om faţă de Dumnezeu. Să nu uităm asta, în pregătirea noastră pentru rai!
Îmi aduc aminte că părintele Teofil Părăian avea o dorinţă pentru când va trece dincolo, spunea el că vrea să se întâlnească în rai cu trei oameni, cu trei sfinţi: cu Sfântul loan Gură de Aur, care a fost milostiv, care a fost bun şi care a predicat oamenilor iubirea; că vrea să se întâlnească cu Sfântul Evanghelist Luca, pentru că a avut o deosebită delicateţe şi a descris, cumva, iubirea lui Dumnezeu şi prin unele pilde pe care ceilalţi evanghelişti nu le-au scris; şi că vrea să se întâlnească şi cu Sfântul losif din Arimateea, pentru că acesta i-a pus Mântuitorului la dispoziţie mormântul său personal, într-o vreme când mulţi îl huleau, când mulţi îl răstigniseră pe Hristos Mântuitorul. Or el, Sfântul losif din Arimateea crezuse cu tărie că Hristos, îl cinstise şi într-o vreme în care alţii îi erau potrivnici. Pentru această delicateţe şi sinceritate a sufletului Sfântului losif din Arimateea, părintele spunea că vrea să-l întâlnească şi pe el. Sunt sigur că părintele Teofil L-a întâlnit pe Dumnezeu şi pe cei trei sfinţi pe care a dorit să-i întâlnească, şi pe mulţi alţi sfinţi pentru care el se bucură.
Tu, te-ai gândit pe cine ai vrea să întâlneşti în rai?
Dacă nu te-ai gândit, atunci gândeşte-te… şi pregăteşte-te pentru rai „cât mai este timp”! Ai încredere în ajutorul lui Dumnezeu şi trăieşte cu „delicateţe” creştină. Şi chiar dacă socoteşti că eşti „cel dintâi între păcătoşi”, nu uita ceea ce Părintele Arsenie Boca spunea: „lubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu”.
Omule păcătos! Nu uita că: avem un Dumnezeu Care ne iubeşte, Care ne miluieşte, Care ştie toate, Care le rânduieşte sau le îngăduie pe toate şi Care ne ajută să ne pregătim pentru rai! Avem un Dumnezeu Care, când l-a văzut pe fiul rătăcit întorcân-du-se, a alergat înaintea lui şi l-a îmbrăţişat cu bucurie. Oare nu vrei să te îmbrăţişeze şi pe tine? Trezeşte-te la realitate!
Gândeşte-te că: Viaţa fără Dumnezeu nu va fi niciodată fericită!