Motanul bland zgârie rău

Pentru cine n-a apucat să ştie până acuma, menţionăm că Daniel Constantin este rudă cu Dan Voiculescu. Din câte se vorbea prin culisele foarte obscure ale politicii româneşti cu statut de maidan sau de cafenea, se pare că Daniel Constantin este nepotul lui Dan Voiculescu. Pe scurt, fondatorul Partidului Conservator îşi pune în aplicare ameninţarea conform căreia îl dă în judecată pe actualul ministru al Agriculturii, adică pe propria sa rudă. Daniel Constantin a avut un rol foarte bine determinat: trebuia să fie marioneta lui Dan Voiculescu. Când acesta s-a retars de la conducerea partidului pe care l-a fondat, avea nevoie de un om care să îi execute cu sfinţenie ordinele pe care le dădea din culise. Adevărul este că partidul nu trebuia să-i scape de bun control lui Dan Voiculescu, iar singura persoană indicată nu putea fi alta decât o rudă, cât mai apropiată posibil. Daniel Constantin nu era chiar venit cu pluta în lumea politicii. Dacă vă mai aduceţi aminte, la un moment dat USL-ul era constituit, de fapt, din trei partide politice: PSD, PNL şi PC, venit mai la urmă, nu chiar din primul moment. Decizia lui Daniel Constantin de a se alătura social-democraţilor şi liberalilor nu a fost în realitate decât executarea unei manevre politice pusă la cale de Dan Voiculescu care făcea toate demersurile necesare pentru a scăpa de ceea ce punea la cale Băsescu împotriva sa. Oferind pe tavă partidul, prin intermediul formal al lui Daniel Constantin, Dan Voiculescu nu urmărea altceva decât să-şi protejeze spatele şi să anihileze în totalitate intenţiile de răzbunare ale lui Băsescu care nu-l putea ierta că nu a fost permanent alături de el şi de PDL. Dacă vă mai aduceţi aminte, în anul 2004 când Băsescu a câştigat alegerile prezinenţiale, partidul său a avut urgent nevoie de sprijin politic pentru a reuşi să formeze cât de cât o majoritate în parlament. Atunci, obligat de conjunctura politică nu prea favorabilă, Băsescu a impus partidului său obligaţia de a se alia urgent cu liberalii şi conservatorii lui Voiculescu. La scurt timp după ce a reuşit să pună în practică această alianţă necesară deoarece pe UDMr nu se putea pune prea multă bază pentru că maghiarii îşi făceau alianţele politice după cum bătea vântul intereselor lor economice şi politice, deci după ce a structurat alianţa care i-a permis într-o oarecare măsură să contracareze acţiunile PSD-ului, Băsescu, dacă vă aduceţi aminte, a declarat public că alianţa cu PC-ul este una imorală. Această declaraţie publică nu ar fi fost făcută niciodată dacă Voiculescu ar fi jucat în totalitate cum dorea Băsescu, dar, în realitate, nici Voiculescu nu era chiar aşa de naiv. Pretenţiile lui nu au putut fi acceptate în totalitate nici de către Băsescu, nici de către PDL. în consecinţă, după ce şi-a atins scopul, Băsescu s-a lepădat de conservatori, mai iute decât s-a lepădat Iuda de Iisus. Acum, să nu se creadă că PC-ul avea în rândurile sale numai sfinţi şi fete mari. PC-ul, ca orice formaţiune politică românească avea în structurile sale numai indivizi care nu făceau excepţie de la regula generală a politicianismului românesc: interesul individual înainte de toate. Pentru Băsescu, mai rentabilă a fost până la urmă alianţa cu udemeriştii. Din când în când, Băsescu sae mai agăţa de Voiculescu, numindu-l, în particular sau public, motanul Felix. Era mica şi nevinovata plăcere a lui Traian de-a face mişto de lume, reminiscenţă a golănismului marinăresc, specific mediilor caracteristice porturilor. Neavând satisfăcute, în totalitate, toate interesele pe care le urmărea, din 2010 PC-ul se alătură PSD-ului, rapid sedus de Băsescu şi mai rapid abandonat, ulterior USL-ului. PSD-ul, respectiv USL-ul aproape a leşinat de bucurie, PC-ul nevenind chiar cu mâna goală, ci plină de Antene. Decizia, repetăm, aparţine în realitate lui Voiculescu, Daniel Constantin fiind în realitate, la acea vreme, paravanul politic necesar pentru manevrele din culise ale unchiului, acesta din urmă fiind totuşi îngrijorat nu atât de scopurile politice ale lui Traian Băsescu, cât mai ales de firea acestuia, considerat un om extrem de viclean şi foarte răzbunător. Indiferent care este adevărul din punct de vedere caracteriologic sau juridic, până la urmă Voiculescu a ajuns după gratii. Văzându-se ministru al Agriculturii, începând deja să cunoască tot mai mult şi mai bine dedesubturile politicii româneşti, inclusiv felul cum este structurată relaţia dintre ministere şi clientela politică, Daniel Constantin a început să acţioneze independent de voinţa rudei. în consecinţă Dan Voiculescu a căutat şi a descoperit fisurile necesare care să-i permită să-i plătească cu vârf şi îndesat lui Constantin pentru tendinţa de a fi independent politic de voinţa fondatorului PC. în consecinţă, fondatorul l-a descoperit pe Vlad Nicolae Săvulescu, fost director ADS, condamnat la 6 ani închisoare în dosarul ICA. Săvulescu, oficial, se pare că a avut o ciză puternică de moralitate şi peste noapte sa trezit exasperant de corect, acuzându-l pe actualul ministru al Agriculturii, nepotul fondatorului, adică Daniel, că, împreună cu alţi funcţionari, a refuzat să pună la dispoziţia celor implicaţi în dosarul ICA documentele necesare prin care ministerul s-ar fi constituit parte civilă în dosar. Pentru a da mai multă greutate, morală chipurile, acuzaţiilor, s-a pedalat şi pe faptul că actualul ministru al Agriculturii ar fi refuzat să se conformeze cererii DNA de a avea acces la documentele necesare. După cum se vede, politica românească actuală este şi un joc al răsplatei, dar şi al răzbunării în cazul în care marioneta vrea să scape definitiv de firele păpuşarului. Dacă iei în calcul numele, poţi spune, privind în treacăt că Daniel este în groapa cu lei, dar dacă te apleci, desigur cu grijă ca să nu pici în ea, constaţi că Daniel este în groapa cu… câini, leii fiind de mult devalorizaţi.