SĂ NE ÎNARMĂM CU RĂBDARE

Pentru om, răbdarea este întocmai ca şi uleiul din candelă; ea arde răspândind lumină, înfruntând întunericul, binecuvântând cu rod munca omenească şi dându-ne dreptul să intrăm cu „Mirele” la nuntă, asemenea fecioarelor înţelepte.
în casa unui muncitor trăia în cea mai bună înţelegere o familie numeroasă: părinţi, copii, nepoţi, gineri şi nurori. L-am întrebat care este secretul înţelegerii bune dintre ei şi el mi-a răspuns: răbdarea. Câte pietre, câte cărămizi, cât nisip şi var nu s-au adunat la un loc şi s-au construit după planuri măreţe palatele metropolelor lumii! Şi, totuşi, cel mai preţios material ce s-a zidit în temelia şi zidurile lor este răbdarea.
Numai prin răbdare mamele pot să-şi crească copiii, ţăranul poate să-şi muncească ogorul, negustorul poate să-şi descurce afacerile şi savantul poate să ajungă la descoperirea care înseamnă o nouă răspântie în dezvoltarea civilizaţiei omeneşti.
Prin răbdare, strămoşii noştri au putut îndura urgia sălbatică a popoarelor barbare şi cruda stăpânire străină, fără să fi înstrăinat ceva din comoara lor sufletească, din credinţa şi nădejdile lor. în viaţa oricărui individ şi în istoria oricărui popor se poate verifica adevărul Scripturii: „Cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui”.
De aceea, Părintele Cleopa recomandă: „răbdare, răbdare, răbdare”.
în rugăciunea Tatăl nostru noi zicem în fiecare zi: „vie împărăţia Ta”.
La această cerere stăruitoare va trebui să adăugăm şi noi munca noastră tot atât de stăruitoare, pentru realizarea „împărăţiei lui Dumnezeu” pe pământ.
Căci lisus n-a zis numai „cereţi şi vi se va da”, ci şi: „bateţi şi vi se va deschide”.
Ce altceva înseamnă asta, decât obligaţia noastră de a munci cu hărnicie, cu stăruinţă, cu răbdare pentru binele nostru, pentru binele aproapelui, pentru realizarea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ – care înseamnă: viaţă liniştită, paşnică, lipsită de mizerie şi păcat.
Mijlocul cu ajutorul căruia se poate cuceri această împărăţie a lui Dumnezeu care este „înlăuntrul nostru” este munca aducătoare de roade întru răbdare. Cu stăruinţă şi cu răbdare oamenii au domesticit animale sălbatice, au lucrat pământul să rodească, şi-au făcut mijloace de lucru şi comunicaţie şi au făcut case, maşini, şi multe altele. Cu stăruinţă şi cu răbdare vor trebui să plivească oamenii şi buruienile patimilor din sufletele lor, spre a le putea preface în ogor pregătit să primească sămânţa învăţăturilor creştine, care să încolţească şi să aducă rod.
Multă muncă îl aşteaptă pe om pe acest teren! Şi graba lui, nerăbdarea lui, deznădejdea lui în faţa obstacolelor ce le întâmpină pun în pericol rezultatul ostenelilor sale.
De aceea, înainte de toate, va trebui să ne înarmăm cu răbdare.
Aşa a făcut şi Mântuitorul Hristos înainte de aŞi începe activitatea publică, a petrecut în pustie patruzeci de zile în post şi rugăciune. Astfel şi-a adunat răbdarea necesară, ca să poată trece senin pe lângă batjocura oamenilor şi să poată îndura chinurile morţii pe cruce.
Prin post şi rugăciune vom putea ajunge şi noi în posesia răbdării, atât de necesară la orice muncă constructivă. Pentru muncă răbdarea este ceea ce este credinţa pentru rugăciune: cea dintâi condiţie a rodniciei. Oriunde veţi vedea o carieră întreruptă, un lucru lăsat neterminat, să ştiţi că este vorba de un om din sufletul căruia lipsesc credinţa în ajutorul Celui de sus şi răbdarea de a aduce la bun sfârşit lucrul la care s-a angajat.
Răbdarea este cea mai frumoasă manifestare a voinţei creatoare. Pentru creştin, ea este cea mai puternică armă, cu ajutorul căreia poate dezarma pornirile rele şi duşmănoase ale aproapelui. Prin răbdarea lor, martirii au dovedit lumii că grija sufletului este mai presus de orice preocupare. Prin răbdare, dragostea lor pentru Hristos a învins o lume întreagă.
Am văzut cândva o caricatură a unei furnici ducând cu răbdare o lentilă de contact şi spunând: „Doamne, nu ştiu de ce vrei ca eu să duc acest lucru. Nu pot să îl mănânc şi este extrem de greu pentru mine. Dar dacă asta vrei sa fac, eu o voi căra pentru Tine”.
Cred că ne-ar face bine multora dintre noi, care ne-am cam pierdut răbdarea, să zicem câteodată: „Doamne, nu ştiu de ce vrei ca eu să duc acest lucru. Nu văd nimic bun în el şi este destul de greu. Dar dacă Tu vrei ca eu să îl duc, o voi face. Te rog, ajută-mă!”.
Aşadar, prin post şi rugăciune, adună răbdarea necesară să poţi trece senin prin toate greutăţile şi încercările vieţii!