Iată că am aşteptat răbdători şi am fost răsplătiţi: primăvara a venit. Deocamdată calendaristic şi cu puţin soare, pentru că urmează ca săptămâna viitoare să ne mai confruntăm cu temperaturi scăzute. Dar aproape că nu mai contează. Este vremea mărţişoarelor, gingaşele simboluri pe care le vom purta cu drag toată luna martie. Mai ştiţi care este semnificaţia lor?
O legendă veche moldovenească spune că o vrăjitoare rea de iarnă se lupta aprig şi nu voia deloc să cedeze primăverii. Însă frumoasa Primăvară, cu dăruire de sine, şi-a tăiat degetul, iar câteva picături de sânge au căzut pe zăpada albă care s-a topit, iar mai apoi, pe acel loc au crescut ghiocei. În aşa fel lupta a fost câştigată de Primăvară şi iarna a cedat.
Se zice că prima zi de primăvară este ziua Babei Dochia (personajul principal în toate legendele de Primăvară). Baba Dochia este considerată ca zeiţă agrară, care pe 1 martie moare şi pe 9 martie renaşte.
Cu privire la simbolul marţişorului circulă mai multe legende. Una dintre ele povesteşte cum a fost, odată ca niciodată, o vreme în care Soarele întruchipat într-un bărbat chipeş obişnuia să coboare pe pământ pentru a dansa hora în sate.
Ştiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmărit şi, într-una dintre aceste incursiuni pe pământ, l-a răpit şi l-a aruncat într-un beci, în castelul său.
Păsările au încetat să cânte, iar copiii nu mai puteau să râdă, dar nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe dragon.
Într-una dintre zile, un tânăr curajos a decis să coboare în beci şi să salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-a însoţit, dându-i tânărului din puterea lor, pentru a reuşi să învingă puternicul dragon.
Călătoria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. La sfârşitul ultimului, tânărul a reuşit să găsească castelul dragonului, unde era întemniţat Soarele. Şi a început lupta, care a durat zile până când dragonul a fost înfrânt.
Fără puteri şi rănit, tânărul a eliberat Soarele, reuşind să facă fericiţi pe toţi cei care-şi puseseră ultimele speranţe în el. Natura a reînviat, oamenii au început să zâmbească din nou, doar flăcăul nu a mai apucat să vadă primăvara venind. Sângele cald din rănile sale cădea pe zăpadă. În timp ce zăpada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primaverii, răsăreau din pământul desţelenit. Când ultimul strop de sânge al tânărului s-a scurs pe zăpada imaculată, acesta a murit fericit că viaţa sa a servit unui scop atât de nobil.
De atunci oamenii obişnuiesc să împletească doi ciucuri: unul alb şi altul roşu. La începutul lunii martie, bărbaţii oferă această amuletă, numită mărţişor, fetelor pe care le iubesc.
Culoarea roşie reprezintă dragostea pentru tot ceea ce e frumos şi rămâne simbolul sângelui bravului tânăr. Albul simbolizează puritatea, sănătatea şi ghiocelul, prima floare care apare primăvara.
Astfel, se poate spune că şnurul de care se agaţă mărţişorul este şi el un simbol al trecerii de la iarna cea albă şi rece, la primăvara mustind de viaţă ca focul şi sângele.
Semnificaţia culorilor mai este tălmăcită şi altfel în credinţa populară: se poate spune că roşul, dat de foc, sânge şi soare, este atribuit vitalităţii femeii, iar albul, ca zăpada rece şi pură, ca apele înspumate, semnifică înţelepciunea bărbatului. Şnurul mărţişorului este, astfel, simbolul împletirii inseparabile a celor două principii – o permanentă înnoire.
Pentru a respecta tradiţia, mărţişorul trebuie legat la răsăritul soarelui, în prima zi a lunii martie. El se poartă de la 1 martie până când apar semnele de biruinţă ale pri-maverii: până ce înfloresc vişinii ori trandafirii, până se aude cucul cântând, până ce vin berzele sau rân-dunelele.
Să ne bucurăm că a venit primăvara! Legenda mărţişorului
Date: