Joi, 7 iulie 2016, grădina Palatului Elisabeta a găzduit ceremonia acordării premiilor concursului „Basmele Reginei Maria”, ajuns la a Xl-a ediţie. Concursul se află sub Înaltul Patronaj al Alteţelor Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu.
La concurs s-au înscris 860 de elevi, iar 120 dintre ei au fost premiaţi. Concursul a căpătat, în ani, caracter internaţional. Anul acesta s-au înscris la „Basmele Reginei Maria” elevi din Serbia, Grecia, Turcia şi Italia. Premiile au fost înmânate elevilor câştigători de către Principesa Moştenitoare Margareta.
Concursul Internaţional „Basmele Reginei Maria” se desfăşoară începând din anul 2006 la iniţiativa Palatului Copiilor din Craiova şi a Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj, cu participarea Colegiului Naţional „Fraţii Buzeşti” şi Colegiului Naţional „Carol I” din municipiul Craiova.
Din judeţul Dâmboviţa au fost premiaţi trei elevi, membri ai cenaclului literar „Radu Petrescu” de la Palatul Copiilor Târgovişte: Antonia Teodora Dinu, cls a V-a (Colegiul Naţional „Constantin Carabella”) – premiul I, Toma Mageriu, cls a V-a (Şcoală Gimnazială „I. Al. Brătescu Voineşti”) -premiul I şi Andrei Veneţeanu, cls a IX-a (Liceul Teoretic „Petru Cercel”) – premiul II, profesor coordonator: Ioana Geacăr.
în continuare vă prezentăm textul „Ileana în Ţinutul de Zahăr”, autor Andrei Veneţeanu.
Ileana în Ţinutul de Zahăr
A fost odată ca niciodată o fată pe nume Ileana, ce locuia în Ţinutul de Zahăr. Părinţii ei erau nişte oameni de rând ce îl serveau pe Regele Alexandru. Alexandru avea un sânge rece ca gheaţa şi o inimă neagră precum cărbunele. Acesta o dispreţuia pe Ileana, deoarece ştia că aceasta avea în posesie mai multă putere decât ar visa el să aibă vreodată.
Părinţii Ileanei, au trimis-o departe într-un coşuleţ de paie, învelită într-o păturică roşie de catifea, purtată de curenţii Râului de Scorţişoară. În scurt timp, o vrăjitoare îmbrăcată cu o mantie multicoloră, asemănătoare gumei de mestecat, a găsit-o pe biata fetiţă la malul râului. Aceasta a luat-o acasă, sub ocrotire. Vrăjitoarea era bună la inimă, a învăţat-o pe Ileana să iubească fiinţele, natura şi tot ce o înconjoară, de la firul de iarbă până la persoanele din jurul ei. A învăţat-o să readucă la viaţă florile ofilite şi animalele fără suflare. I-a spus că binele învinge întotdeauna răul, iar iubirea este cea mai puternică şi mai rară magie din lume. În timp ce fata creştea, Alexandru organiza căutări şi angaja vânători pentru a o captura pe Ileana şi pentru a-i exploata darul magiei în scopuri viclene. Acesta plănuia să o şantajeze, ameninţând-o că îi va ucide părinţii dacă nu-l va ajuta să captureze celelalte împărăţii şi să domine peste tot în lume. Trebuia să o găsească, altfel acesta ştia prea bine că dacă fata va creşte şi va învăţa calea binelui, îi va pune beţe în roate.
În a şaisprezecea zi de naştere a fetei, vrăjitoarea i-a mărturisit că ea era de fapt mătuşa ei, Maria, şi că ele erau singurele vrăjitoare în viaţă, din familia lor. I-a explicat că mama ei, nu mai deţinea accesul la divinitate, deoarece a acceptat să se căsătorească cu un muritor.
– Nu pot să cred aşa ceva… am o mătuşă!
– Draga mea, nu plânge, totul va fi bine, vei vedea!
Nu la mult timp după ziua fetei, mătuşa ei i-a spus că era timpul să meargă la catacombele lui Zeus, unde urma să-i antreneze sinceritatea, bunătatea şi darul acesteia. Antrenamentul consta în trei probe: Prima probă reprezenta trecerea prin Râul de Cristale, iar dacă inima ei nu era pură, aceasta se va transforma într-un praf albăstrui ce se risipea în râul magnific. A doua probă era salvarea unui pui de leu dintr-o cuşcă plină de fiare. Micuţul avea un lănţişor verde la gât. Maria, i-a spus că acel pen-dantiv conţinea puterea strămoşilor familiei ei. Ileana reuşise să treacă şi de această probă.
În a treia încercare, adolescenta avea să dovedească că poate fi de folos în salvarea vieţuitoarelor, aşa că, a salvat un oraş întreg de la foame prin aducerea la viaţă a unei grădini uriaşe, plină cu fructe şi legume fermecate. Oamenii, neştiind că Ileana săvârşise această minune, au asociat acest eveniment cu bunăvoinţa lui Dumnezeu.
– Mulţumim, Doamne! strigau oamenii în cor.
– Nu aveţi pentru ce!… şoptise fata
La ieşirea din catacombe, cele două se întâlnise cuun zmeu, cu aripi negre şi coarne înfricoşătoare. Maria a avertizat-o pe Ileana să aibă grijă, deoarece zmeii nu erau tocmai creaturi prietenoase. Adolescenta, ascultându-şi instinctele, doreşte să-l ajute pe zmeu.
– Hei, eşti bine?
– Nu chiar, aripile mi-au fost rănite şi sângerez.
– Te pot ajuta. Numele meu este Ileana.
– Dacă mă vei ajuta îţi voi fi veşnic recunoscător şi voi încerca să-ţi sar în ajutor când vei avea nevoie de mine.
Ileana i-a vindecat rănile zmeului, acesta mulţumindu-i şi dăruindu-i o pană din aripile lui ce deveniseră albe. Cu ajutorul penei fermecate, zmeul o va simţi oriunde ar fi şi îi va sări în ajutor de fiecare dată când aceasta va flutura fulgul de trei ori spre răsărit.
La scurt timp, mătuşa ei i-a spus că era timpul să-l confrunte pe Alexandru şi să elibereze persoanele capturate de acesta, sclavii şi pământurile furate. Fata acceptase şi afirmase cu o privire încrezătoare că era pregătită. Cu toate acestea, Maria i-a spus că nu poate să îndeplinească aceste obiective de una singură, ci doar cu dragostea şi ajutorul oamenilor. Cele două porniră la drum către Împărăţia lui Alexandru, dar aceastea nu ştiau că aveau să se întâlnească cu diferite creaturi. Prima creatură a fost un dragon mov, ce avea să o ajute în călătoria sa. A doua creatură era un lup de foc, o creatură foarte rară, blana acestuia emana flăcări albastre ce putea arde orice. Aceste creaturi aveau să o ajute pe Ileana în a-l învinge pe rege. Odată ajunsă pe Tărâmul lui Alexandru, tânăra fusese avertizată de dragonul cel mov.
– Ileana, simt că ceva nu este în regulă.
– Stai liniştit, totul va fi bine! spuse fata
Dintr-o dată cerul s-a făcut complet negru, o furtună avea să lovească. Alexandru întâmpină eroii cu armata lui de sclavi.
– Nu-ţi doreşti pace măcar în adâncul inimii tale? spuse micuţa vrăjitoare
– Singura pace pe care o voi avea, va fi când voi domina asupra-tot ce există!
„Atacaţi!” rostise Alexandru.
În momentul acela tânăra oftase, a fluturat pana zmeului de trei ori spre răsărit şi a chemat zmeul pentru a-i încetini pe luptători. Maria şi Ileana şi-au unit braţele pentru a face o incantaţie, această incantaţie era destinată să oprească conflictul. Armele şi armurile soldaţilor dispăruseră într-o secundă, atunci, slujitorii au realizat că ar fi moral să treacă de partea fetei pentru a lupta pentru libertate. Toţi războinicii îl părăsiseră pe dictatorul incapabil de iertare.
Ileana a devenit regina Împărăţiei şi a redenumit tărâmul în Tărâmul de Zahăr, deoarece se spunea că totul era dulce şi nu exista tristeţe. Alexandru a fost exilat pentru totdeauna în Valea Păcatelor. Tânăra a continuat să facă fapte bune şi să îi ajute pe cei neajutoraţi.
Şi-am încălecat p-un nor şi v-am spus povestea-n zbor.