‘Natura iubirii. Iubirea naturii”

Biblioteca Judeţeană „Ion Heliade Rădulescu” Dâmboviţa organizează lansarea volumului „Natura iubirii. Iubirea naturii”, autor Tiberiu Cercel, eveniment ce va avea loc astăzi, în sala de conferinţe a Bibliotecii Judeţene, începând cu ora 14.30.
Tiberiu Cercel a avut 15 expoziţii personale, a scris 6 volume de panseuri şi a avut cinci meserii. De asemenea, a predat în Olanda, Germania şi Franţa, unde l-a cunoscut pe Cioran. „Prima dată m-am întâlnit cu Cioran pe stradă, mărturiseşte Tiberiu Cercel. Îl căutasem toată ziua şi prin Jardin de Luxembourg, unde se întâlnea cu diferiţi oameni, apoi m-am dus la el acasă şi l-am aşteptat. Venea dinspre Odeon cu soarele în spate. Din acest motiv, părul alb, vâlvoi, i se aprinsese şi părea că are o aură. M-am dus la el, i-am zis cine sunt şi m-a luat acasă. Stătea într-o mansardă la etajul 5. Am vorbit toată noaptea despre ce mai e în România, i-am spus că am fost coleg cu cumnata sa. Asta se întâmpla cu vreo doi ani înainte să fie afectat de Alzheimer. El mi-a zis să scriu”, îşi aminteşte pictorul.
După viaţa lui Tiberiu Cercel, s-ar putea face un film foarte interesant. Şi-a petrecut copilăria la Arad, unde a făcut şi şcoala profesională. La 16 ani, a început deja să muncească pentru a-şi câştiga existenţa. La liceu intră la 24 de ani, după ce face armata şi reuşeşte să se descurce singur cu banii. După liceu, merge la Facultatea de Arte Plastice de la Universitatea din Timişoara al cărei spirit îl urmăreşte întreaga viaţă.
După facultate, merge ca profesor de desen într-o localitate mică de lângă Galaţi, Slobozia Conachi, după ce refuză repartiţia la Buzău.
Datorită excelentelor rezultate obţinute cu elevii cărora le insuflă dragostea pentru artă şi cu care obţine premii importante în străinătate, este pus titular la cea mai mare şcoală din Galaţi, dar în 1969 este arestat ca disident, pentru scrierile sale din jurnalul personal, care ajung pe mâna securităţii. Timp de un an, stă în închisoare şi este eliberat apoi, după ce Tribunalul Militar îl declară mitoman.
Lucrează 18 ani ca stilist la cooperativa Arta Populară din Târgovişte, iar studiile în domeniul artei îl ajută să se ocupe de restaurarea tapiseriei de secol XVII la Peleş şi la Cotroceni, restaurează covoare sau perdele. De asemenea, 25 de ani este profesor la Şcoala Populară de Arte „Octav Enigărescu”, unde a predat şi clandestin pe vremea comunismului.
În 1992, pleacă la Paris în căutarea lui Emil Cioran, pe care îl consideră mentorul său spiritual. După moartea lui Cioran, Parisul îi pare pustiu fără spectrul marelui filosof. Predă pictură în Germania, Olanda şi Franţa, are 15 expoziţii personale în Târgovişte şi în ţară şi participă la expoziţii colective în străinătate.
În perioada 2000-2007, scoate şase volume de panseuri: „Decantări spirituale”, „Cugetări existenţiale”, „Înţelepciune pe cont propriu”, „Profeţii ale neliniştii de a fi”, „Jurnal de idei” şi „Provincia melancoliei”. A început să scrie gândin-du-se la îndemnul lui Emil Cioran, care i-a spus într-o discuţie privată că ar trebui să scrie şi să evite recompensele: „Băiete, dacă vrei să-ţi păstrezi identitatea şi mintea sănătoasă, evită juriile şi recompensele”.