Mâine, elevii pun punct primei părţi a semestrului doi, în ceea ce priveşte activităţile şcolare clasice. Nu intră direct în vacanţă pentru că, urmează o săptămână de activităţi culturale şi recreative, teoretic şi cu un pronunţat caracter educativ, grupate sub genericul „Să ştii mai multe, să fii mai bun”. Nu se mai numeşte „Şcoala altfel”, dar este cam aceeaşi mâncare de peşte. Elevii vor merge la spectacole, în excursii, vor vizita muzee şi aşa mai departe.
Şi nu ar fi nimic rău, dacă n-ar fi unii care au văzut în asta posibilitatea de a-şi umple rapid buzunarele.
■ Spectacole de teatru cu dedicaţie
Şi facem această afirmaţie având în vedere extraor-dinarea mobilizare a unor directori de şcoală, din Târgovişte dar şi din alte localităţi ale judeţului, pentru a umple sala Casei Sindicatelor, la spectacolele unor trupe venite de prin alte părţi, de prin Cluj şi Galaţi, din câte am înţeles. Copiii au fost informaţi – să priceapă părinţii – cu o lună în urmă, că vor merge la o anume piesă de teatru, deşi există şi alte opţiuni, dacă tot vorbim despre genericul „Să ştii mai multe, să fii mai bun”.
N-am înţeles de ce atâta preocupare exclusiv pentru trupe de teatru străine şi nici din care anume motive o opţiune a devenit obligatorie.
– Bilete neînregistrate şi bani care ajung prin anume buzunare
Şi pentru a ne lămuri, am apelat, fireşte, la oameni din branşă, care ştiu bine cum se asigură „succesul de casă”: „Sunt ani şi ani de zile de când se practică acest soi de afacere. Se cere un preţ destul de mare pe biletul de intrare, pentru ca o parte din încasări să se întoarcă în şcoli. Sunt bani necontabilizaţi, iar sintagma „fondul şcolii” este o scuză care, cel puţin până acum, a ţinut. în ale cui buzunare mai ajunge o parte din fondul şcolii nu este greu de presupus” -ne-a declarat, la adăpostul anonimatului, un om de meserie.
Am mai aflat că nu se taie bilete înregistrate la autorităţile fiscale sau nu se taie deloc. Sunt informaţii că vor fi organizate şi câte trei spectacole pe zi. înmulţim cu cel puţin 500 de locuri, câte are sala Casei Sindicatelor, şi cu 10 lei, cât costă biletul, şi avem 15.000 lei/zi. Ţinând cont că sunt mai multe zile, rezultă o sumă frumuşică, suficientă pentru a acoperi toate cheltuielile.
De ce nu prezintă interes şi trupele locale?
Ne-am întrebat, fireşte, de ce nu prezintă atâta interes şi spectacolele oferite, în aceeaşi perioadă, de artiştii târgovişteni. Pentru că aceştia nu „ung osia”. Nu fac circ pe bani mulţi şi nici n-au „impresari” pricepuţi, ca ceilalţi.
Anul trecut am fost nu atât spectator, cât martor la un asemenea spectacol oferit de o trupă venită de prin Bănie. Au umplut sala mult peste capacitate şi foarte mulţi copii au stat în picioare ori s-au aşezat pe scări. De bilete nici nu s-a pus problema. Vom fi, cu siguranţă, prezenţi şi anul acesta, dar, până atunci, sperăm să aflăm câteva răspunsuri:
– Cum de se ştia prin şcoli, cu o lună în urmă, la ce spectacol de teatru se va merge săptămâna viitoare?
– De ce nu se fac reduceri, ca la oricare altă activitate culturală, pentru grupurile organizate?
– De când anume o activitate opţională este transformată în obligaţie?
Am prezentat nişte adevăruri uşor de verificat. Este nevoie doar de puţină voinţă şi respect faţă de părinţi, cadrele didactice şi, de ce nu, faţă de copii, pentru ca lucrurile să fie îndrepate, să nu mai fie niciunii luaţi de fraieri de câţiva, puţini şi fără obraz, care văd în orice o oportunitate pentru căpătuială.
Să ştii mai multe, să fii mai bun: Pentru unii chiul, pentru alţii afaceri
Date: